Cum recunoști un partener narcisic

Viața alături de un partener narcisic este una dintre cele mai dureroase, tulburătoare și devastatoare experiențe pentru jumătatea din viața lui. Și, pentru că este dificil de recunoscut, cu greu îți dai seama ce ți se întâmplă, și adesea ceea ce simți este vină, nesiguranță, confuzie, tristețe, furie și foarte multă singurătate. „Poate este totuși vina mea, ea este o femeie minunată”, îți spui. Sau la polul opus: „Sigur am făcut eu ceva, dacă aș ști ce… e un bărbat atât de special, nu voi mai întâlni pe cineva ca el. Și în sufletul lui știu că și el mă iubește”.

Așadar, de oricare tabără te-ai situa, semnele sunt similare: te gândești obsesiv că tu ești cel care a greșit, îi găsești scuze, îi justifici răceala, neimplicarea, indiferența, nervii… Practic, tot! Pentru că, nu-i așa!, el e imaculat, nu are cusur și tu ai norocul chior să-i fii alături.

Narcisicul este un partener care caută să îl iubești și accepți „necondiționat” și să îi alimentezi sentimentul de superioritate. Un partener căruia cu cât îi dai mai mult, cu atât se simte mai important și se distanțează de tine. Pentru o persoană narcisică, „iubirea de sine” are conotații speciale, el/ea se simte „unic”, iar egocentrismul este nemăsurat. Lipsa de empatie, marea lui sensibilitate față de nevoia de atenție sau atitudinea de respingere sunt doar câteva dintre semnele ce ar trebui să-ți dea de gândit. La fel și teama lui de rușine sau vină: „Ce noroc ai că ești cu mine!” este mesajul pe care ți-l comunică destul de repede. Trebuie doar să-ți găsești resursele să-l auzi. În adevăratul lui sens.

Când „vulnerabilitatea” și „sensibilitatea” te atrag

Ce te-a atras la el sau ea la început? Statutul, frumusețea, sensibilitatea? Te-a curtat ca nimeni altul? Ți-a acordat atenție, te-a flatat cu complimente, aprecieri, gesturile și vorbe dulci. Cuvinte și gesturi mari de la început. Adesea, însă, acestea reprezintă disperarea lui sau a ei de a fi iubit/ă.

Dacă te-ai îndrăgostit de un narcisic este deja cam târziu – din păcate, îl vei vedea, cu adevărat, după ce va dispărea „vălul” îndrăgostirii. Au talentul de a te manipula, arătându-se mereu vulnerabili, „sensibili”, „afectuoși” și te agață cu însăși nevoia ta de a ajuta, proteja, de a fi un om „bun și înțelegător”. Vrea „să-l salvezi”, să te subjugi, să fii responsabil, protector, grijuliu, să îl dorești și să îl admiri, permanent și necondiționat. Și mai vrea să-i oferi „iubirea” pe care nu a primit-o sau pe care o merită, pentru că este atât de special. Obositor și epuizant, nu?

Imaginea socială a narcisicului este principala lui „carte de vizită”

Bărbatul sau femeia narcisică au o mare nevoie de statut sau poziție socială: au o imensă nevoie de validare, admirație și atenție. Dacă, însă, ajungi să-i înțelegi istoria relațiilor intime, îți dai seama că a avut ori relații de scurtă durată, neasumate – cu o nevoie aproape bolnăvicioasă ca partenerul să fie îndrăgostit de el, să îl admire, dar pe care le-a încheiat pentru că „nu s-a simțit iubit” sau cu o istorie de infidelitate –, ori relații abuzive, reci, distante.

Narcisicul caută mereu dovezi că este iubit, cu permanentele lui temeri sau îngrijorări dacă este „văzut” și „acceptat necondiționat”. Și cu prea puțin sau deloc despre partea lui de relație, ori cât de mult iubește el cu adevărat. Pentru că NU poate. Este, pur și simplu, o putere pe care nu o are: să iubească. Este mult prea nesigur și frământat de propriile lui dorințe, frustrări și nevoi. Adesea cu multe episoade depresive. Oferă în relație numai și numai ca să primească, să i se facă pe plac, să i se acorde atenție, să fie apreciat. Este un om nerăbdător, impulsiv și reactiv.

Se simte ușor rănit și extrem de sensibil la feedback-ul negativ, pe care îl percepe ca pe o „critică” neavizată. E incapabil să facă față discuțiilor dificile, de care fuge și pe care le evită, făcându-l să devină agresiv și autoritar – și își dacă își cere vreodată iertare, cu adevărat, o va face cu mare greutate. De altfel, cu greu vei auzi sau vei vedea că își asumă ceea ce a făcut. De altfel, de obicei, discuțiile grele sfârșesc prin a-ți spune cât de rănit se simte. Este, în definitiv, tot despre el! Și asta fiindcă e incapabil să asculte, să simtă cum te simți tu, să fie empatic, să își asume responsabilitatea – un cuvânt pe care îl detestă, pentru că nu suportă să simtă „vina” – a ceea ce face și ce te rănește.

La bine și la greu, un concept inexistent pentru un narcisic

Un alt lucru teribil de dureros când trăiești alături de un narcisic este că atunci când tu ai o suferință sau o nevoie, un disconfort, o tristețe, frică sau teamă, asta, pur și simplu, îl irită, îl enervează, îl înfurie. Și ori te pedepsește prin retragerea afecțiunii, prin răceală și critică, ori, mai rău, te face să te simți tot tu vinovat sau vinovată. Te abandonează cu ușurință pentru că tu „nu meriți”: tu ești cel sau cea care a greșit și l-ai rănit.

De ce ai fost atras de un partener narcisic?

Aici este o altă poveste, povestea ta.