Mind Education

Cum s-au schimbat 8 școli din Dâmbovița, după 6 luni de Bine, la Școală: “În cancelarie se discută despre starea de bine, la clase se fac exerciții de respirație, iar elevii vorbesc despre emoții”

Opt școli din județul Dâmbovița au participat, în prima parte a anului, la un proiect pilot implementat de Asociația pentru Valori in Educație (AVE) București și coordonat de Domnica Petrovai și Mind Education, prin programul Bine, la Școală, în care directorii și personalul didactic au participat la o serie de intervenții (webinarii, sesiuni de coaching, acces la platforma sinergie.ro) pentru dezvoltarea capacităților socio-emoționale. Mai exact, personalul didactic a învățat cum să pună starea lor de bine și pe cea a copiilor printre prioritățile activității lor în școală, alături de  rezultatele academice.

Claudia Ionescu, director al Școlii nr. 4 Pucioasa, și consultantul educațional al proiectului, a vorbit pentru mindeducation.ro despre transformările pe care cele 6 luni de intervenție le-au adus în viața profesorilor și elevilor, de la discuțiile care s-au schimbat în cancelarie și care ating, acum, puncte legate de emoții și relații armonioase și până la elevii care au ajuns să fie conștienți de emoțiile lor, fie că e vorba de entuziasm sau…plictiseală.

În ultima vreme s-a vorbit foarte mult despre impactul sănătății mintale în școli, însă s-a acționat puțin și din cauza lipsei instrumentelor. Profesorilor li se cere mult, însă li se oferă puține instrumente. Ce v-a determinat să acționați în acest sens și să căutați sprijin în dezvoltarea emoțională a dumneavoastră și a colegilor și care a fost primul impact al intervențiilor?

Claudia Ionescu: După Conferința de deschidere a proiectului, de la începutul anului, susținută de doamna Domnica Petrovai, am constatat că discursul din cancelaria școlii s-a schimbat foarte mult. Profesorii au început să discute despre starea de bine, erau mai grijulii unii cu ceilalți și vorbeau despre relații sănătoase, recunoștință, emoții, empatie sau încredere. Au început să practice și la clasă tehnici de respirație cu elevii, să deruleze mai multe activități în care elevii să vorbească despre emoții, să își recunoască emoțiile și să practice exerciții de depășire a unor momente neplăcute, precum frica, stresul sau conflictele între colegi.

Care simțiți că sunt cele mai mari provocări emoționale cu care se confruntă profesorii? Din cercetarea realizată de echipa Mind Education au reieșit îngrijorări precum anxietatea și singurătatea.

În toate școlile sunt provocări. Da, profesorii sunt singuri, dar asta din mai multe motive. La clasă, sunt singuri, doar cu elevii, nu mai au un alt adult aproape cu care să lucreze. Din punctul de vedere al sprijinului emoțional, școlile sunt la început de drum. Abia acum, oamenii din zona educațională înțeleg că e nevoie să exerseze cultura colaborării, să dezvoltate comunități de învățare și practică, comunități de susținere, sprijin și dezvoltare. Da, adulții din școli au probleme cu gestionarea emoțiilor, cu practicarea conversațiilor inconfortabile, a iertării, empatiei, aprecierii și recunoștinței.  Cultura instituțională e greu de construit pe aceste valori. Dar, odată construită, se va regăsi în clase, în relațiile cu elevii care îi vor avea drept modele pe profesorii lor.

Unde credeți că ar trebui făcute primele schimbări sistemice pentru ca, la nivel național, bunăstarea emoțională a elevilor și adulților din școli să fie o prioritate, așa cum, spre exemplu, sunt rezultatele academice?

Cred că e nevoie de multe schimbări sistemice. O zonă critică de intervenție ar fi formarea directorilor, a echipelor școlilor și a tuturor profesorilor dintr-o școală în sfera educației socio-emoționale. Însă, doar formarea nu e îndeajuns. E nevoie și de susținere ulterioară, prin mentorat și coaching, pentru exersarea practicilor învățate, pentru a putea crea, în școală, o cultură sănătoasă, bazată pe relații armonioase în cancelarie și în clase, încredere și sprijin. Învățarea productivă nu se produce decât pe un fond emoțional pozitiv, cu relații semnificative și autentice, asta ne spun cercetările în domeniu.

Și da, formarea în școală e foarte importantă, dar cu tot personalul! Numai așa se poate asigura sustenabilitatea intervenției. Starea de bine și bunăstarea elevilor trebuie să fie o țintă asumată de întreaga școală. E nevoie ca elevii, profesorii să fie expuși la aceleași principii, să nu fie derutați, practicile să fie unitare, iar școlile să fie evaluate pentru progresele pe care le fac în zona educației socio-emonționale (deja există un standard ARACIP pe stare de bine).

Pe de altă parte, văd educația socio-emoțională ca parte a curricumului național în învățământul preuniversitar (inclusiv în învățământul preșcolar), dar și în curriculumul de la Facultatea de Științe ale Educației.

În comunitățile defavorizate, copiii resimt un abandon puternic în familie, cel puțin unul dintre părinți fiind plecat, de obicei, la muncă în străinătate. Cum poate școala să devină locul de siguranță de care au nevoie acești copii?

Nu cred că putem umple golul creat de plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate. Orice am pune în loc, nu va putea suplini lipsa unuia sau ambilor părinți, dar putem crea contexte în care elevii să se simtă în siguranță sau că aparțin unui grup. Dezvoltarea unor relații armonioase, bazate pe încredere, ajutor, acceptare, empatie produce starea de bine, dar și multă învățare.

Întrebarea e când și cum să acționăm în acest spirit? Și răspunsul e clar: în timpul programului școlar, desigur, în timpul orelor și în pauze. Spun asta pentru că, după programul școlar, copiii pleacă acasă. Cei mai mulți depind de transportul școlar, vin cu câteva minute înainte de începerea lecțiilor și pleacă imediat după ce se termină orele. Intervenția trebuie să aibă loc în tot timpul în care copilul stă la școală. E important e să fim conștienți că dezvoltarea relațiilor sănătoase în clase e o misiune a tuturor adulților din școală, nu doar a învățătorului sau dirigintelui de la clasă, ci a tuturor adulților cu care copiii interacționează în școală.

Iar răspunsul la întrebare “cum poate să devină școala un loc de siguranță pentru copii” e chiar intervenția din programul Bine la școală. Când adulții dintr-o școală învață să se conecteze cu ei înșiși, dar și cu alții, să se înțeleagă pe sine, dar și pe alții, când adulții dintr-o școală colaborează și se ajută, având încredere unii în ceilalți, când exersează recunoștința, aprecierea, cooperarea, când greșesc și învață din greșeli, atunci există premise pentru ca elevii să fie în siguranța și să progreseze mai mult în învățare datorită atmosferei sănătoase în care se dezvoltă.

După aproape șase luni în care ați participat la intervențiile conduse de Domnica Petrovai, ce ați schimbat în programul din școală?

Cred că în fiecare școală participantă la proiect s-au produs schimbări. Știu diverși profesori care au aplicat și cu elevii de la clasă practicile învățate de la Domnica, Ruxandra și Gina (Domnica Petrovai, Ruxandra Pop, Gina Enache, psihologi, terapeuți și facilitatori ai Mind Education – n.n.). În timpul conferinței de încheiere a proiectului, au fost mulți profesori care au împărtășit experiențe de aplicare la clasă. La fel ca și colegii mei, am inclus în programul clasei mele practici de respirație, activități de lucru în grup, de conectare cu natura, contexte de vulnerabilitate sau de împărtășire, experiențe colaborative. Unele au devenit rutine, altele reguli. Poate e puțin, dar, pentru un colectiv, e o mare reușită să accepte, de exemplu, limite și granițe, pentru a avea relații sănătoase. De asemenea, e o reușită și când copiii sunt conștienți de ceea ce le place sau nu, de ceea ce îi face curioși sau îi plictisește, de ceea ce le e greu sau ușor de făcut. De aceea, în clase, în timpul lecțiilor sau în pauze, sunt mai multe momente de mișcare, exerciții care angrenează simțurile, exerciții de meditație, reflecție și relaxare, deopotrivă.

Aveți vreun mesaj pentru profesorii sau directorii care consideră că sănătatea mintală este un moft în comparație cu rezultatele academice?

Cu siguranță, o școală bună e o școală care este interesată să îi dezvolte pe copii, atât emoțional, cât și cognitiv. Alături de familie, o școală bună îi învață pe copii că emoțiile lor contează. Îi învață compasiunea și empatia, iertarea și recunoștința, responsabilitatea și reziliența. Le cultivă și curiozitatea științifică, dragul de sine și de ceilalți, respectul față de natură și de muncă. Iar totul începe cu pași mici. Eu aș zice că, la nivelul unei școli, totul începe cu dezvoltarea socio-emoțională a profesorilor. Căci, dacă profesorii sunt bine, elevii sunt bine, școala e bine. Iar dacă școala e bine, comunitatea e bine.

Consultant educațional, Claudia Ionescu

Proiect Edu Networks, cluster Dâmbovița

Asociația pentru Valori în Educație

***

Bine, la Școală în clusterul Dâmbovița

Proiectul de grant “Bine la școală”, a fost implementat în cele 8 școli pilot din clusterul Dâmbovița, fiind parte componentă a Proiectului Edu Networks, implementat de Asociația pentru Valori in Educație (AVE) București. Școlile participante:

Proiectul s-a născut din nevoia profesorilor de a-și forma competențe din sfera socio-emoțională care să contribuie la cultivarea unor relații armonioase în cancelarii și în clase și, implicit, la obținerea unor performanțe mai bune ale elevilor. Toate echipele executive ale școlilor pilot au realizat analize de nevoi și au prioritizat intervențiile, în ciuda programului încărcat.

Psihologii și terapeuții Mind Education, coordonați de Domnica Petrovai, au oferit o gamă variată de activități, de la webinarii, sesiuni de coaching pentru profesori și pentru echipa școlii, conferințe, accesul la platforma sinergie.ro cu instrumente și tutoriale pe diferite teme.