Ce am învățat de la cuplurile fericite

Am întâlnit cupluri fericite, la care te uiți cu admirație, dar și cupluri nefericite, a căror durere te întristează. Cupluri care au renunțat prea devreme unul la celălalt din cauza unor convingeri nerealiste despre iubire și viața de familie. Cupluri care, deși se iubeau foarte mult, aveau prea multe răni din trecut și n-au reușit să rămână împreună. Cupluri care au trecut prin experiențe dureroase, traumatizante, și care și-au reclădit viața împreună într-un mod care i-a apropiat și mai mult. Femei și bărbați care au ales singurătatea sau relațiile scurte, fără angajament, ca o formă de protecție și care, după ani de reflecție, efort și evoluție personală, și-au regăsit puterea de a iubi. Cupluri care au înțeles că ei sunt responsabili de nefericirea lor și că starea de bine este în mâinile lor, la fel și viața în doi. Și, nu în ultimul rând, cupluri care s-au înstrăinat și și-au neglijat relația pe altarul grijilor pentru serviciu și copii.

Iată mai jos ce am învățat eu de la toate aceste cupluri:

1. O relație de cuplu înseamnă muncă. Nu vine de la sine și nu este măsura intensității iubirii. Este măsura timpului și atenției pe care le aloci relației. Cu alte cuvinte: vrei să ai o relație bună? Trebuie să depui efort.
2. Partenerii au defecte și imperfecțiuni. E lucru știut: înțelept este să știi dacă le poți accepta sau trăi cu ele, fără să trăiești cu iluzia că el sau ea se va schimba „în numele iubirii”. Până la urmă, e un compromis de ambele părți: și partenerul îți tolerează și-ți acceptă imperfecțiunile. În concluzie, nici unul dintre noi nu poate trăi confortabil alături de cineva care este mereu „nemulțumit” de celălalt sau care este mereu „atent la greșelile noastre pentru că ne vrea binele.”
3. Orice cuplu are probleme pe care nu le va rezolva. Aici trebuie să discerni între ce merită și e cu adevărat important și ce nu merită. Adesea, nu merită să intervii. Cât de des nu ai regretat că nu te-ai oprit la timp? O relație bună este o relație în care partenerii nu evită disputele, dar, pe de altă parte, știu să se raporteze la divergențe fără să creeze un conflict iremediabil. Unele cupluri sunt consumate de tensiune și stres din lucruri mărunte, din „nimicuri”. Nu merită. Sunt lucruri mult mai valoroase pe care le pot trăi împreună.
4. Ambii parteneri au și alte surse de împlinire, fie munca, pasiunile, prietenii. Nu se pierd în relație: sunt autonomi, nu au așteptări nerealiste și exagerate de la căsnicie și iubire. Câți adulți nu renunță, din păcate, la ei și la ce era important pentru ei când sunt într-o relație? Pe termen scurt, funcționează. Pe termen lung, dăunează. Și se adună multe frustrări. Să lăsăm loc și dorului.
5. Sexul este o prioritate pentru cuplu. Este o nevoie biologică și emoțională. A-ți respinge partenerul pentru că „sunt obosit/ă”, „stresat/ă” sau „nu am chef” creează frustrare, resentimente și distanță. Din păcate sunt mult prea multe cupluri care ignoră această nevoie, cu diverse justificări: „Să rezolvăm întâi problemele importante”, „Sunt supărat/ă, nu pot să fac dragoste pur și simplu”. Sunt doar forme de evitare. O viață sexuală împlinită este esențială pentru cuplu.
6. Timp pentru celălalt. Dincolo de griji, de rutină, de probleme care oricum nu se pot rezolva azi, avem nevoie timp petrecut împreună. Și anume: de bucurii și plăceri mici, dese, dar care înseamnă ceva pentru celălalt. Timp de calitate.
7. Evoluați împreună. Inerent, viața ne schimbă. Cu siguranță, lucrurile nu vor mai fi la fel ca la începutul relației. Un cuplu sănătos crește în același ritm, cu aceleași scopuri și valori. Este ca un dans. E nevoie de doi oameni ce-și coordonează mișcările în armonie. Sunt atent la mine, dar și la cel de lângă mine. Pasul meu îl afectează.
8. Partenerii se completează. Orice întâlnire are rostul ei. Una dintre ele este șansa evoluției: îți alegi un partener care are calități pe care tu nu le ai, dar și pe care le poți învăța de la el. Un partener este mai sociabil, altul mai retras și anxios, unul mai ordonat, altul mai dezordonat, unul ia decizii rapid, altul are nevoie de confirmări și de timp de analiză pentru decizii. Firesc, fiecare are de învățat de la celălalt. Cheia este să ne completăm reciproc.
9. Nu renunțați ușor la relație și partener. Adesea, într-un moment de criză, primul gând este separarea, divorțul, comparațiile: „Alții au un partener mai bun”. Am întâlnit mulți adulți care au renunțat mult prea devreme și au făcut aceleași greșeli cu următorul partener. Firesc, pentru că problemele lor nu s-au rezolvat cu schimbarea partenerului. Mulți mă întreabă: „Și ce fac dacă el/ea nu vrea să se schimbe?” Faci tu schimbări, și cel mai frecvent, și partenerul tău te va urma. Poate nu imediat, ci după un timp.
10. Cereți ajutor devreme. Multe cupluri au avut acest regret: au cerut ajutor când era prea dureros sau prea târziu. Și atunci este greu. Nu imposibil, dar greu. Cereți ajutor celor în care aveți încredere. Petreceți timp cu oameni care au relații de cuplu armonioase. Care să vă sprijine și să vă inspire. Problemele se pot rezolva, și a cere ajutor nu e o dovadă a faptului că „nu suntem potriviți” sau „nu ne mai iubim, s-a terminat totul între noi”, ci de curaj și de încredere în cuplu.