Practica stării de bine: Cum să devină starea de bine o practică zilnică?
Cum să devină starea de bine și grija pentru sănătatea noastră mentală o practică zilnică? Nu doar când atacurile de panică te paralizează de frică, insomnia te ține treaz, tristețea și singurătatea devin dureroase și trăiești în relații rupturi și dezamăgiri care nu au sens pentru tine. Subiectul simplificării grijii pentru sănătatea mentală mă preocupă de mult, însă doar experiența unei fracturi și a unei operații care m-a forțat să stau în pat fără să mai fac mai nimic de ce făceam până atunci mi-a dat spațiul mental și emoțional să fiu atentă la acest subiect. Așa s-a născut Practica Stării de Bine, într-o dimineață de sâmbătă în care am avut câteva ore fără durere, după ce am stat puțin la soare mi-am dat voie să visez și să fiu creativă. Așa că sunt teribil de recunoscătoare pentru toți cei care s-au alăturat acestei călătorii.
Ce am înțeles eu până în prezent este faptul că este nevoie să aducem această grijă în viața noastră de zi cu zi:
1.Practică zilnic grija pentru sănătatea ta mentală. Așa cum ești atent să bei apă sau să faci mișcare. Avem nevoie de rutine, planificare și asociere cu alte activități pentru a facilita practica. Poate ai început cu cele 10-15 minute de reflecție zilnică sau cu meditațiile. Consecvența este însă esențială. Așa vei aștepta să se întâmple. Dacă ți-ai propus să nu mai amâni conversațiile dificile ca în trecut, îți poți da un timp de maxim o zi în care să planifici acea conversație. Îți notezi cum te-ai simțit, ce ți-a fost greu, cum a interpretat mintea ta comportamentul celuilalt, ce ai nevoie de fapt. Sau poate ai o provocare în a fi apreciativ și recunoscător cu tine și ceilalți.
2. Creează-ți un spațiu personal de practică, fie că este vorba despre meditație, introspecție sau a scrie în jurnalul practicii stării de bine. Fără distractori. Avem nevoie de mintea limpede pentru a ne reașeza pe subiect și a ne reaminti cum să avem grijă de mintea și nevoile noastre emoționale. Studiile ne spun că prin simpla conștientizare 40% din efortul de a crea o nouă obișnuință este obținut. Când devenim atenți, începem să și facem acel lucru. Când ne pierdem concentrarea și nu conștientizăm distractorii, atunci uităm de ce anume avem nevoie.
3.Reîntoarce-te la practică dacă pierzi o zi sau două și să-ți reamintești de ce faci ceea ce faci. Când țelul ne este clar, atunci avem șanse mult mai mari să rămânem în procesul de schimbare. Motivația interioară este cea care ne menține curiozitatea, pasiunea și creativitatea, chiar dacă este dificil și inconfortabil ceea ce facem. Mai ales la început. Dacă ieri ai uitat să îți iei o pauză și să stai tu cu tine sau să meditezi sau să faci yoga, azi te reîntorci la tine. Cu compasiune, nu cu judecată și critică. În loc de „Nu am fost în stare să scriu ieri.” poți spune – „Am avut o zi grea ieri și mi-a fost dificil să mă așez la scris. Azi însă voi fi mai cu grijă.”
4.Observă-ți progresele și rezultatele, celebrează-le. Avem nevoie de feedback constant pentru a evolua. Să știm ce am depășit, ce am învățat despre noi, când ne este bine și ce ne face bine, ce ne face „rău” și ne menține disconfortul și mecanismele de protecție. Pune-ți pe hârtie. Înțelegerea este un proces treptat. Nu înțelegem dintr-o dată ce avem nevoie.
5.Caută sprijin și ai grijă de „tribul” sau comunitatea/comunitățile din care faci parte. Grija pentru sănătatea mentală este un proces ce implică în mod obligatoriu sprijinul celorlalți. Nu este ceva ce poți duce singur, chiar dacă a fi singur și confortabil cu asta este condiția sănătății mentale. Izolarea și însingurarea îți creează și mai multă dificultate în a te menține sănătos emoțional. Ai grijă de relația cu familia, colegii, grupul de prieteni, mai ales alături de cei care au ales și ei să fie cu grijă. Puteți învăța unii de la ceilalți și vă puteți susține.
6.Sănătatea mentală nu este despre perfecțiune. Nu este despre a fi „zen” și într-o permanentă stare de beatitudine. Este o cale, o călătorie, un proces, nu ocompetiție sau o presiune. Fii realist, unele zile vor fi mai ușoare, respectiv mai grele decât altele. Nu renunța. Disciplina personală se învață în timp. Povestea vieții tale se va schimba în timp și te va ajuta mai mult. Să obții calmul în situații dificile este greu și ia timp. Compasiune este ceea ce ai nevoie acum când ai început acest proces. Și să accepți că va fi și greu și foarte greu. Apoi va fi ușor și-ți vei fi recunoscător că nu ai renunțat.
