Cum se modifică creierul în timpul adolescenței
Pentru mulți dintre noi, adolescența a fost o perioadă tulbure, cu schimbări de care ne-am rușinat, cu momente de neliniște și nesiguranță, când am fi avut nevoie să aflăm ce ni se întâmplă, să știm că modul în care ne transformăm este ceva firesc. Acum, ca părinți de adolescenți, ne este de folos să înțelegem care sunt schimbările din creier ce se petrec în această perioadă, pentru a le fi, astfel, mai aproape copiilor noștri.
Pentru a discuta despre schimbările din timpul adolescenței, iată câteva aspecte despre cum este organizat creierul nostru.
Creierul poate fi analizat de jos în sus, cam în același mod în care se construiește o casă. Fundația și parterul, respectiv partea de jos a construcției, poate fi asociată trunchiului cerebral și sistemului limbic. Este denumit și creierul vechi, și este cel care asigură supraviețuirea. El asigură funcțiile de bază: reglează presiunea sângelui, temperatura corpului, respirația sau clipitul. Sistemul limbic, unde se găsesc amigdala și hipocampul, reprezintă centrul emoțional al creierului, iar aici își au sediul reacțiile și impulsurile înnăscute (luptă sau fugi), dar și emoțiile puternice cum sunt furia sau frica.
Partea superioară, mai evoluată a creierului, este cortexul cerebral, unde se desfășoară procese mentale mai complicate (gândirea, imaginația și planificarea). De asemenea, cortexul cerebral, și mai specific cortexul prefrontal, influențează direct reglarea emoțională, anticiparea și evaluarea consecințelor – este locul care permite analizarea modului în care se simt ceilalți. Când creierul unei persoane funcționează echilibrat, toate părțile sale sunt conectate: partea de jos a acestei construcții este integrată, în legătură cu partea superioară, și în sens invers, partea superioară este în legătură cu partea inferioară. Așadar, partea superioară, mai evoluată, poate monitoriza și regla impulsurile și emoțiile puternice care vin din partea inferioară a creierului. Pe de altă parte, însă, este necesar să fim conștienți și de emoțiile și senzațiile noastre, specifice părții inferioare a creierului, astfel încât deciziile (specifice părții superioare) și comportamentele noastre să fie consistente cu ceea ce suntem și ceea ce simțim.
Partea frontală a cortexului, lobul frontal, se dezvoltă pe toată durata copilăriei, dar debutul adolescenței amplifică ritmul dezvoltării și al schimbărilor. Această parte a creierului este extrem de importantă pentru că participă la conectarea diferitelor regiuni neuronale, este implicată în procese mentale complexe cum sunt gândirea și luarea deciziilor, cât și în procese sociale ca empatia și comportamentul moral. Integrarea corticală – respectiv conectarea impulsurilor primite de la cortex, zona limbică, corp și interacțiunile sociale – permite diverselor abilități, precum controlul cognitiv, reglarea emoțională, gândirea esențială, înțelegerea de sine și funcțiile sociale, să se schimbe și să capete formă pe toată perioada adolescenței.
Care sunt schimbările care apar în adolescență și cum influențează ele integrarea?
În perioada adolescenței se petrec două procese extrem de importante pentru maturarea creierului –, respectiv trierea sinapselor, a conexiunilor care se realizează între neuroni și mielinizare.
- Trierea sinapselor în exces se face după regula: ”folosește sau pierzi”. Sinapsele, conexiunile folosite se întăresc și se păstrează, pe când cele care nu sunt folosite frecvent se pierd. Procesul de triere a sinapselor se pare că duce la creșterea eficienței procesării neuronale. Această triere are un vârf în adolescență și este influențată, în mare măsură, de experiențele trăite. Cu alte cuvinte, transformările cerebrale se vor datora parțial informației genetice pe care am moștenit-o, și parțial experiențelor pe care le-am trăit.
- Procesul de mielinizare are ca efect o creștere a vitezei de comunicare. Pe perioada desfășurării sale, însă, se înregistrează o limitare a capacității de adaptare a creierului la influențele mediului. Procesul de triere și mielinizare restructurează rețelele de conexiuni ale creierului și de aceea acest fenomen este denumit și “remodelare”. Transformările remodelatoare care au loc în zonele integrative frontale ale cortexului sunt responsabile pentru descoperirea potrivit căreia adolescenții încep să devină mai conștienți de ei înșiși și să privească viața în moduri conceptuale și abstracte.
- Regiunile subcorticale – parterul construcției noastre de mai devreme – implicate în procesarea emoțională se maturează înaintea regiunilor prefrontale care reglează luarea deciziilor, planificarea și controlul impulsului. Acest decalaj de dezvoltare între controlul comportamental și cel de reactivitate emoțională contribuie la modificările comportamentale care apar la instalarea pubertății și în timpul tranziției spre adolescență. Aceste modificări cuprind: comportamente cu risc crescut, impulsul de căutare a satisfacției, emoționalitate crescută și fluctuații ale dispoziției.
- Schimbări esențiale au loc și în privința nerotransmițătorilor. Creierul este o colecție de celule care comunică folosindu-se de anumite substanțe chimice numite neurotransmițători. Începând din adolescența timpurie și atingând apogeul la mijlocul acesteia, secreția crescută de dopamină îi determină pe adolescenți să fie atrași de aventură și de senzațional. Studiile sugerează că, de fapt, nivelul de bază al dopaminei este mai scăzut, dar secreția acesteia, ca răspuns la experiențe, este mai crescută, ceea ce explică de ce adolescenții susțin că sunt plictisiți dacă nu sunt implicați în activități noi și stimulatoare. Secreția crescută de dopamină oferă adolescenților un sentiment puternic de vitalitate atunci când sunt implicați în viața lor. De asemenea, îi determină să acorde atenție exclusiv urmărilor pozitive pe care sunt siguri că le vor obține. Prin urmare, neglijează sau chiar minimizează potențialele riscuri și dezavantaje.
