Importanța jocului sau… de-a baba oarba cu igiena mentală

Jocul este o nevoie fundamentală a omului. Atunci când eram copii nu era o problemă să ne jucăm, pentru că jocul reprezenta una din caracteristicile copilăriei. Dar cum rămâne cu această nevoie la vârstă adultă? Dispare odată cu trecerea anilor? Specialiștii în sănătate mintală afirmă că deși nevoia este la fel de mare la vârsta adultă, uneori poate chiar mai mare datorită nivelul crescut de stres experimentat zilnic, ea nu este satisfăcută niciodată pe deplin. Un studiu ne arată că în medie, pe zi, un copil de grădiniță râde de aproximativ 300 de ori. De câte ori râde un adult? De…17 ori pe zi. Extrem de puțin!

Ce este jocul ca nevoie fundamentală?

În general avem tendința de privi jocul ca pe ceva ce este opus altor „treburi serioase”: muncă, creșterea copiilor, implicare civică etc. Sau, ca pe o metodă prin intermediul căreia ne satisfacem alte nevoi fundamentale – ex. nevoia de relaxare. Însă, el este mult mai mult decât o activitate de relaxare, deoarece nu este doar un mijloc prin intermediul căruia încercăm să atingem alte obiective, ci este, simultan, și modalitatea de satisfacere a nevoii de joc și nevoia însăși. Practic, existența nevoii și satisfacerea ei este unul și același proces. Principala caracteristică a jocului, ca nevoie fundamentală, este dată de lipsa obiectivelor, a metodelor și a responsabililor. Chiar și banalul obiectiv „de a ne relaxa” îi poate știrbi calitatea „curativă”, deoarece presupune o evaluare ulterioară: ne-am relaxat sau nu?!? De asemenea, formele de joc ce presupun competiție, respectarea unor reguli stricte și în cadrul cărora există o modalitatea prin care ne comparăm performanța cu ceilalți sau cu noi înșine, au o redusă „valoare nutritivă” în ceea ce privește satisfacerea nevoii de joc. Deseori, în cadrul jocurilor structurate pe baza regulilor și a competiției, experimentăm mai mult stres decât experimentăm la muncă.

Caracteristicile jocului ce-i oferă statutul de nevoie umană fundamentală:

• Jocul este o manifestare spontană și liberă a identității individului în exterior. Ca activitate fără reguli rigide și fără consecințe directe asupra noastră și a celor din jur, jocul ne oferă posibilitatea de a ne exprima liber și spontan.
• Jocul presupune exprimarea puterii noastre creatoare ce nu este îngrădită de reguli sau norme sociale. Practic, când ne jucăm suntem suverani pe resursele interne, posibilitățile de manifestare și modalitățile de exprimare. Suntem un fel de mici dumnezei ce caută să-și exprime suveranitatea propriei existențe în fața altor mici dumnezei.
• Jocul ca și exprimare liberă și spontană a suveranității ne oferă posibilitatea auto-definirii propriei noastre identități. Doar în cadrul jocului putem afla cine suntem, ce este important pentru noi și ce ne definește ca individualități.

Care sunt tipurile de joc?

Infinite, pentru că fiecare individ este unic și pentru că jocul presupune manifestarea spontană a creativității, cea fără de limite. Important este să depășim stereotipurile sociale (prezentate mai jos) care ne împiedică să ne manifestăm. Trebuie doar „să ne dăm voie”, fără să analizăm, să evaluăm și să criticăm propriile noastre acțiuni, comportamente sau vorbe. Este ca și cum am desena, dar fără un model mental a ceea ce vrem să desenăm, ci pur si simplu așezăm culori pe hârtie, în funcție de stările noastre interne. Este ca și cum am sta întinși pe o pajiște și am elabora povești cu ajutorul norilor cu forme complexe, sau ca și cum am dansa, fără muzică, în funcție de cum ne dictează picioarele. Acest tip de joc liber am pierdut odată cu instalarea pseudo-ireversibilă a maturității.

Singura limită a jocului liber ar fi  respectarea normelor sociale de adecvare la contextul în care ne aflăm. Ar fi nepotrivit să începem să flirtăm cu partenerul când el ne spune că a avut o zi foarte stresantă la muncă și simte că explodează.

De ce este important jocul?

Beneficiile oferite de joc au fost observate și descrise de numeroase personalități ale istoriei universale. În urmă cu 3000 de ani, regele Solomon afirma – „Inima veselă este cel mai bun medicament, în timp ce un spirit trist usucă chiar și oasele”. Frideric Nietzsche face referire la faptul că o atitudine jovială ne poate ajuta mult  atunci când încercăm să răspundem unor întrebări dificile – „Nu cunosc altă modalitate de a mă ocupa de sarcinile importante decât în joacă”. Iar Friedrich Schiller este filosoful care a constatat că putem deveni ființe complete doar în cadrul jocului, adică atunci când ne exprimăm individualitatea – „Omul este întreg doar atunci când se joacă”

Efectele pozitive asupra stării emoționale:

• Reduce stresul pe care îl resimțim zilnic. Stresul zilnic acționează asupra psihicului nostru conform principiului „picăturii” – sigur și, uneori, ireversibil – predispunându-ne diferitelor tulburări de sănătate mentală ce au ca și simptome: sentimente de inadecvare, furie, depresie etc. Jocul și umorul oferă posibilitatea minții noastre de a se deconecta și de a se încărca cu energie psihică pozitivă (un concept de sine pozitiv, o repoziționare față de situația dificilă etc.), ceea ce conduce la o soluționare eficientă a situațiilor stresante.
• Evadare din cadrul rutinelor zilnice. Munca pe care o depunem zilnic este caracterizată, cu mici excepții, de predictibilitate și rutină, dar noi, pentru a funcționa la niște parametrii optimi, avem nevoie să ne exprimăm latura jovială și spontană
• Datorită regulilor flexibile, jocul readuce spontaneitatea și libertatea de manifestare din copilărie
• „Construiește” capitalul emoțional pozitiv, adică acele experiențe pozitive pe care le putem accesa atunci când situația nu este tocmai roză
• „Dezlănțuie” creativitatea ce ne poate ajuta ulterior să găsim soluții inedite la dificultățile întâlnite peste zi.
• Jocul este poarta regală către autocunoaștere deoarece prin intermediul acestuia reușim să ne descoperim acele părți pe care le-am uitat sau pe care nu le-am cunoscut niciodată.

Care sunt piedicile în calea satisfacerii nevoii de joc?

Principalele aspecte care ne împiedică să ne satisfacem nevoia de joc sunt cele legate de stereotipurile sociale, dar și de blocajele noastre emoționale:

• Mereu trebuie să acționăm conform vârstei cronologice. Această capcană ne șoptește că, indiferent de situație, trebuie să purtăm masca seriozității și a omului „matur” care nu are de-a face cu astfel de „stupizenii”. Putem fi de acord cu faptul că anumite situații presupun un anumit grad de seriozitate, dar, de la aceste situații specifice până la eliminarea completă a jocului din viața noastră, este o „distanță” lungă.
• Întotdeauna este ceva mai bun de făcut. În zilele noastre, imaginea de sine pozitivă are cumva legătură și cu numărul de ore lucrate! Altfel spun, cu cât suntem mai ocupați și mai stresați cu atât ne percepem ca fiind mai buni și mai importanți. Acest lucru nu ar fi o problemă în sine dacă munca depusă, pentru a satisface nevoia de o imagine de sine pozitivă, nu s-ar realiza în detrimentul timpului pentru joc.
• Jocul întotdeauna trebuie să aibă anumite obiective. Astfel, hobby-ul devine o metodă prin care ne rotunjim veniturile, sportul ne ajută să ne extindem contactelor sociale, jocurile competitive se transformă în adevărate câmpuri de luptă pentru că avem nevoie să ne dovedim nouă înșine că suntem puternici și capabili.

Jocul și relația de atașament securizantă reprezintă cele două contexte sigure în cadrul cărora avem oportunitatea să ne exprimăm plenar particularitățile propriilor personalități și să ne descoperim resursele interne.

Bibliografie

Lenore Terr, Beyond Love and Work: Why Adults Need to Play, Ed.  Scribner, New York, 1999.

Paul Roberts, “Goofing Off” Psychology Today, Iulie/August 1995.