Mind Education

De la durere la compasiune. De la mine, la cel de lângă mine

„Mă simt vinovată, dezamăgită, dacă aș fi altfel…”, sau în cealaltă tabără „Sunt un ratat, un defect, fac ce fac și tot o dau în bară, nu mai sunt bun de nimic…”. Sunt sentimente covârșitoare pe care le trăim fie că suntem de o parte sau alta a baricadei, fie că suntem femei sau bărbați – nimeni nu are monopolul aici. Nuanțele pot fi diferite, însă cu toții suferim. În felul nostru, așa cum am fost construiți de trecut, de așteptări (de la noi înșine, în primul rând), experiențe. Sau, pur și simplu, ce ne-a rezervat viața, prin ce am trecut – un lucru însă e cert, la un moment dat sau altul cu toții suferim. Și suferim mult, intens, dureros.

Bun, dar ce putem face atunci când ne doare, bineînțeles, în loc să fugim…?! În mintea noastră, în judecăți, muncă, alcool sau critică față de noi înșine. Fără să ne judecăm, ci, pur și simplu, asumându-ne ceea ce trăim. Și fără atacul, agresiunea sau judecata celui de lângă noi. Pentru că e esențial să știm, să recunoaștem clar și fără echivoc: noi suntem responsabili pentru ceea ce trăim. Sunt alegerile noastre, la fel cum sunt disconfortul sau nevoile noastre. Iar acceptarea necondiționată de sine se reînvață greu.

Dar ce e compasiunea?

Ei bine, compasiune înseamnă că îți asumi propriile dureri și răni: cum te-ai rănit pe tine și cum l-ai rănit pe cel de lângă tine. Înseamnă să te ierți și să ieși din faza de auto-învinovățire. Mai înseamnă, de asemenea, să îți ceri iertare pentru judecăți, pentru lucrurile dureroase spuse, pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut sau le-ai făcut – cu știință sau nu – și l-au rănit pe celălalt. Mai mult însă, înseamnă să faci lucrurile diferit în relații. Cu mai multă responsabilitate și grijă. Apropo, te-ai întrebat vreodată de ce relațiile tale eșuează în același fel? Sau de ce proiectele tale au eșuat? Dacă nu ai făcut-o, fă-o, multe răspunsuri – pe care adesea vrei să le bagi sub preș – vor ieși la iveală. Și asta în beneficiul tău.

Compasiunea înseamnă asumare, grijă, acceptare și, da, evoluție. De aceea, îți recomand câțiva pași simpli pe care să îi urmezi:

Te reîntorci, ușor ușor, mai lesne, la tine, la prezent. La tine și viața ta prezentă. Asumat!