Dependenţa. Când mama ta are nevoie să-i fii mamă

Mamele noastre ajung la o vârstă la care se confruntă cu tot felul de probleme şi dependenţa lor faţă de noi e tot mai mare. Unele au o căsnicie nefericită, altele au o sănătate fizică sau psihică precară, altele se tem de bătrâneţe şi de singurătate sau au probleme financiare. Indiferent care e sursa durerii lor, multe din ele se bazează în primul rând pe fiicele lor, poate unele deja la rândul lor mame, că le vor ajuta şi sprijini. Şi aşa şi este… până la un punct.

Cum arată dependenţa mamei faţă de noi

Are nevoie de ajutor şi, de cele mai multe ori, îl cere. Se teme să ia hotărâri, se fereşte în primul rând de cele financiare. Se consultă cu tine „cum e mai bine să facă”. Unele mame evită să ia decizii şi amână să facă anumite lucruri până la nesfârşit.  Când îi propui să facă şi alte lucruri noi, altele decât cele pe care le face zi de zi, îţi răspunde cu reticenţă „lasă, că mie mi-e bine şi aşa”. Uneori, îi este greu să aibă grijă de ea sau să rezolve probleme obişnuite, de zi cu zi.

Sunt şi anumite cazuri în care mama se întâmplă să fie aşa de încrezătoare, încât nu-ţi cere nimic şi „se descurcă singură”. Şi te uimeşte că a putut să facă singură aşa ceva. Pentru că sunt şi momente în care ar fi normal şi sănătos să discute şi cu tine sau cu o altă persoană importantă din viaţa ei. În fapt, îşi acoperă tot dependenţa.

Cum te descurci cu dependenţa mamei dacă ai şi alte priorităţi

Ai o familie a ta: un soţ, copii. Poate chiar copii mici de care e nevoie să ai grijă. Ei sunt cu adevărat dependenţi de tine. Cu siguranţă îţi doreşti să fii o mamă bună pentru ei. Să fii alături de ei într-un mod în care mama ta poate nu a fost niciodată pentru tine. Dar e nevoie de multă energie, atât fizică cât şi psihică să fii o mamă bună. Şi energia noastră nu e infinită. Ai responsabilitate pentru tine, pentru copii, pentru partener. Mama ta are nevoie să fie responsabilă, în primul rând, pentru ea.

Uneori, poate eşti ambivalentă faţă de ajutorul dat mamei. Impulsul de a-ţi ajuta mama cu orice cost este de fapt în mintea noastră, a femeilor, o obligaţie atât de veche şi venită de-a lungul atâtor generaţii de mame şi fiice. „Trebuie să am grijă de mama.” „Sunt singura persoană pe care poate conta cu adevărat. Aşa că trebuie să trec prin toate astea singură”. „Deşi mă simt furioasă şi neapreciată, las toate aceste emoţii să le duc numai eu.”.

Focusul tău a fost mult timp pe mama ta şi, cu timpul, ai devenit expertă în a şti care sunt nevoile ei, mai degrabă care sunt ale tale. Ai devenit tot mai vigilentă încercând să anticipezi ce dificultăţi pot apărea. Şi cum le poţi rezolva. Toate astea au venit la pachet cu creşterea îngrijorărilor pe care le ai şi oboseala care stă mai tot timpul pe lângă tine.

Cum poţi transmite mai departe acest tipar copiilor tăi

Fără să vrei, este posibil să moşteneşti şi tu într-o anumită formă acest tipar de la mama ta. Te poţi implica în exces în viaţa copiilor tăi şi îi poţi superproteja. Sau, dimpotrivă, le dai copiilor libertate şi autonomie fără limite. În niciuna din aceste două situaţii, copilul nu va învăţa care sunt limitele realiste.

Cum poate arăta relaţia ta de cuplu

În relaţia ta de cuplu, unul dintre voi îl protejează în exces pe celălalt. Cel care este protejat cere, de obicei, ajutorul şi la sarcini obişnuite de zi cu zi şi evită să ia decizii. Am văzut şi cupluri în care cel care e dependent în relaţie funcţionează independent în anumite zone ale vieţii. De exemplu, în activităţile administrative ale casei: plătirea facturilor, gestionarea banilor era complet dependent de partener, în schimb la serviciu performa foarte bine.

Indiferent care este moştenirea primită de la mama ta, legătura pe care o faci între trecutul şi prezentul tău îţi poate da dorinţa şi puterea să faci schimbări în viaţa ta.