Depresia – ce este și cum o recunoaștem

Dacă i-am spune cuiva “Sunt bolnav” sau “Sunt obosit” am vedea ca de fapt nu îi dăm prea multe informații despre starea noastră. Pe o scară de la 1-10, cât de bolnav sunt? Cât de obosit? Vorbim despre o răceală ușoară sau despre o boală gravă? O proaspătă mămică nu a mai dormit o noapte întreagă de luni de zile și cu greu am putea compara oboseala ei cu cea pe care o simt după o noapte în care poate am petrecut prea mult.

Depresia este la fel. Apare în anumite grade sau stadii, de la cel mai banal “De-abia aștept sa beau ceva la bar”, până la o afirmație mai serioasă, de genul “Am nevoie de un concediu de 6 luni ca să îmi reevaluez viața” sau ”Nu mai am putere și motivație să mă ridic din pat.” Răspunsul corespunzător pentru stadiile diferite de depresie este foarte diferit, de la caz la caz.

Ultimele cercetări din domeniu ne spun că DEPRESIA este cea mai întâlnită formă de tulburare mentală. Depresia a este doua cauză a dizabilităților din lume, după cele cardiovasculare, iar până în anul 2030, se preconizează a deveni cel mai mare contributor la povara globală a bolii şi dizabilităţii. Mai îngrijorător este faptul că aproximativ 30% dintre cei care au avut un episod depresiv în viața lor nu au fost diagnosticați niciodată ceea ce înseamnă că nici nu au beneficiat de un tratament corespunzător.

În fapt, depresia este atât de întâlnită și netratată adecvat, deoarece multe dintre simptomele nu sunt atât de cunoscute. Tristețea, starea de letargie, lipsa de motivație sau dorința de a dormi mai mult sunt simptomele cele mai comune ale depresiei însă ele sunt departe de a fi principalele și singurele simptome.

Așadar, vorbim despre DEPRESIE atunci când persoana prezintă modificări legate de:

• Starea de spirit: apare deseori furia, agresivitatea, impulsivitatea și irascibilitatea (de exemplu furia la volan) anxietatea, neliniștea;

• Modificări în ceea ce privește bunăstarea emoțională: cum ar fi sentimentul gol, fără speranță, dificultatea de a găsi plăcere în activități și dificultatea de relaxare, retragere din angajamentele sociale, senzație de oboseală continuă;

• Consumul de băutură în exces, consumul de droguri, implicarea în activități cu risc ridicat sunt tot simptome ale depresiei;

• Scade interesul sexual apare lipsa performanței sexuale, simptom ce apare mai ales la bărbați;

• Se modifică o parte dintre abilitățile cognitive: cum ar fi capacitatea de concentrare, dificultăți în îndeplinirea sarcinilor, răspunsuri întârziate în timpul conversațiilor, dificultăți în a lua decizii;

• Deloc de neglijat este faptul că în depresie apar modificări în sănătatea fizică: cum ar fi dureri constante in corp, dureri de cap, probleme digestive, modificări ale apetitului, modificări în greutate;

• Și nu în ultimul rând, apar gânduri suicidale.

Apare deseori întrebarea: ”Cum pot să știu ce se întâmplă cu mine mai exact?”. Depresia se instalează progresiv, pas cu pas, zi după zi până când lucrurile încep să nu mai aibă niciun sens pentru mine:

1. Nu mai am motivație să merg la birou sau apare cealaltă extremă: muncesc și mai mult, am o incapacitate de a mă opri.

2. Îmi neglijez nevoile: dorm la ore neregulate, la ore imprevizibile, obiceiurile legate de mâncat sunt perturbate, apare lipsa interacțiunii sociale.

3. Minimizarea sau exagerarea conflictelor: problemele sunt alungate, date la o parte; mă simt deseori amenințat, mă panichez și mi se reproșează des că sunt nervos toată ziua. Am o dificultate de a mă relaxa. Sau cealaltă extremă: totul este o problemă, nimic nu are sens și rezolvare. Apar multe generalizări și catastrofizări gen alb sau negru, întotdeauna sau niciodată.

5. Valorile pe care le aveam nu mai prezintă o prioritate: valorile înregistrează o schimbare bruscă a poziției sau a direcției, prietenii și cei din familie sunt respinși, dați la o parte, pasiunile sunt văzute ca fiind irelevante. Uneori munca este singurul lucru pe care mă concentrez cât de cât.

6. Negarea problemelor care ies la suprafață: apare intoleranța, irascibilitatea, furia. Colaboratorii, colegii sunt văzuți ca fiind oameni prosti, leneși, care au nevoie de mine sau care sunt nedisciplinați; contactele sociale se fac mult mai greu în acest stadiu; apar cinismul, agresivitatea; problemele sunt privite ca fiind cauzate de presiunea timpului și de muncă, și nu din cauza schimbărilor apărute în viața mea și felul în care eu percep lucrurile.

7. Retragerea: în acest stadiu, viata socială este mică sau inexistentă, simt nevoia să fac orice pentru a scăpa de stres, apelez la alcool/droguri, mâncat în exces, binging.

8. Modificări ciudate ale comportamentului: apar schimbări evidente de comportament in acest stadiu; prietenii și cei din familie sunt vizibil îngrijorați.

9. Depersonalizarea: începi să nu mă mai văd nici valoros, nu îi mai văd nici pe ceilalți ca fiind valoroși și am o percepție tot mai redusă asupra propriilor nevoi de bază: sănătate, igienă, respect de sine, imagine somn și alimentație.

10. Simt un gol constant: încep să mă simt gol pe interior și uneori pentru a depăși această senzație se instalează dependențele: cum ar fi mâncatul compulsiv, sexul, consumul de alcool, folosirea drogurilor; activitățile sunt deseori exagerate.

11. S-a instalat Depresia: mă simt pierdut și nesigur, nimic nu mai are sens, mă simt extenuat, iar viitorul începe să mi se pară sumbru și întunecat.

Acest stadiu poate include colapsul mental și fizic iar uneori apar gânduri de sinucidere. Este important să mi se acorde asistență medicală deplină.

Ce e de făcut în situația în care trec printr-un episod depresiv? Revin săptămâna viitoare cu practici cât mai ușor de aplicat.