Mind Education

Despărțirea și regăsirea după o relație cu un partener narcisic

 

Despre vină în despărțirile dureroase

Orice despărțire este dureroasă, mai ales când ai trăit în intimitatea profundă a unei relații de lungă durată. Te-ai atașat de omul de lângă tine cu speranța siguranței și a unei vieți bune în doi.  Despărțirea trăită cu îndoieli, analize peste analize, regrete sau furie și resentimente adânci. Însă, cu toate că ruptura este dureroasă, sunt parteneri care aleg conștient și cu o înțelepciune și maturitate greu încercată, să prețuiască rostul a ceea ce au trăit. Să se oprească în a se mai răni unul pe celălalt. Și acceptă, chiar fără certitudini, că nu sunt potriviți unul pentru celălalt pentru tot restul vieții lor. Drumul lor împreună se oprește aici.

Însă această maturitate nu am întâlnit-o la multe cupluri. Și pare imposibilă mai ales când ai trăit într-o relație mai puțin conștient sau conștientă de tine, de nevoile tale profunde, de slăbiciunile și neputințele tale, cu regretul lucrurilor pe care ar fi fost bine să le faci pentru tine și relație și nu le-ai făcut. Cum te-ai pierdut în relație fără să cauți să te cunoști și înțelegi. Când îți era poate mai ușor. Când tu și partenerul tău ați fost mai puțin conștienți de ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat între voi. Gesturi simple ignorate și uitate însă atât de valoroase. Acum poate, sper, pui mai mult preț pe relație. Suferința te învață ce vrei și ce nu mai vrei de la o relație.

Cea mai mare  pierdere însă o trăiesc cuplurile care nu au puterea de a înțelege ce s-a întâmplt cu adevărat între ei și mai ales motivele suferințelor lor. În loc de învinovățire, atac, critică, detașare sau vigilență pentru greșelile celuilalt. Ce nu au înțeles mai devreme când poate ruptura ar fi fost prevenită sau despărțirea  era posibilă mult mai devreme cu mai puține răni și regrete?

Cum arată însă despărțirea de un partener egocentric și narcisic

Dificilă, de lungă durată și cu multe recăderi. Sentimentul cel mai prezent este vina și îndoiala. Vina, ca și invidia, rușinea, furia, frica, sunt mesaje ale unor nevoi neîmplinite și avem mare nevoie să le înțelegem – ce vor să ne comunice. Însă un exces de vină care provine din amestecul ei cu frica, nesiguranța, îndoiala de sine, furia – poate deveni toxică pentru tine.

Când te reîntorci la vină, deși ai momente de realism și claritate ca apoi un simplu gest drăguț al lui, o reamintire a nesiguranțelor tale, orice – îți reamintește de eșecul tău. Tu ai greșit, tu nu ai fost suficient de atent/ă, generoas/ă, apreciativ/ă, tu ai înșelat, trădat, tu nu ai avut grijă de relație. El sau ea se simte rănit/ă, furios/furioasă și îți reproșează că ai stricat relația sau nu ai fost capabil/ă să faci ca relația să funcționeze. Cu defensivitate și uneori agresivitate. Îți reproșează dependența ta de el sau ea, deși se hrănește din neputința ta de a te desprinde.

Iertarea și asumarea relației – dificilă sau imposibilă pentru partener

Când el sau ea a dat TOTUL și a făcut totul pentru relație. Singurul poate reproș pe care și-l face este că nu ți-a spus mai devreme și mai clar nevoile lui sau ale ei. Sau ți le-a spus și tu nu ai înțeles. Însă ce nu vei auzi de la el sau ea este asumarea relației, propriile greșeli, lipsa de atenție sau preocupare de a rezolva, la timp, ruptura sau tensiunea sau distanța. Sau cum te-a abandonat, de mult, când încă tu nu erai conștient/ă de ce se întâmplă. Și începi să ai îndoieli despre ce a fost de fapt între voi. Dacă te-a iubit vreodată. Mai ales că acum pare și spune că nu. Sau și mai rău că te-a iubit dar el sau ea nu s-a simțit iubit/ă. Și recazi, rememorezi la nesfârșit toate poticnelile și neștiința ta în relația cu el sau ea. Critica, cicăleala, ignorarea pasiunilor comune, plimbarea de sâmbătă. Multe.

Un lucru la care îți recomand să fii atent/ă este cum și când spune IARTĂ-MĂ. Ce își asumă din relație, în afara neputinței tale de a o iubi sau de a-l iubi. Și da, lipsa ta de înțelegere.

Nesiguranța care te ține agățat/ă de partener sau fantezia unei reconcilieri

Te gândești că poate partenerul tău chiar are dreptate, pentru că, da, și tu ești conștient/ă că ai greșit și da, încă ai multe de înțeles despre ce înseamnă o relație matură între doi adulți. Însă a persista în gândul că dacă ai mai încerca poate va fi bine între voi și te va iubi este o fantezie. Singur/ă nu poți reface o conexiune ruptă de amândoi. Ai fi putut să fii mai deștept/ă, înțelept/ă și fără greșeală. Și poate așa nu te-ar fi abandonat. Abandonul este rana partenerului, insecuritatea lui/a ei. Tu fii cu grijă să nu te respingi, să ieși din suferința despărțirii mai înțelept/înțeleaptă, nu mai nesigur/ă. Asta este una din responsabilitățile tale majore. Nu să te păcălești, nu să dai tu vina pe el, că doar este narcisic și tu ești o victimă. Te-ai subjugat cu totul relației și cu greu ai sesizat numeroasele semne ale abandonului. Erai prea atent/ă să te simți nesigur/ă sau incapabil/ă. Să te respingi. Să crezi că ești norocos/norocoasă că ți-a acordat atenție. Și ai ignorat semnele. Ai avut convingerea că le vei rezolva într-un alt moment. Egocentrismul, problemele de caracter, zgârcenia, impulsivitatea, abandonul, păreau la început probleme minore cânt te simțeai îndrăgostit/ă. Atât de adâncă era nesiguranța, dependența, deprivarea sau subjugarea ta.

Un început fermecător și un final dureros

Îți reamintești cum îți făcea complimente la începutul relației, cum povesteați, te asculta și cum, mai curând decât crezi, el sau ea s-a detașat și nevoile tale nu au mai contat. De ce? Pentru că ai început să nu mai fii perfect/ă, să nu îi mai faci pe plac, să nu mai fie totul despre el sau ea. Pentru că relația era despre cucerire, validare personală, putere și control. Odată cucerit, partenerul își pierde interesul când el sau ea simte că nu mai este centrul atenției. Și nu mai este pentru că mai mult inconștient decât conștient simți nesiguranța și te retragi. Te obosește critica, detașarea, furiile lui sau ale ei, nemulțumirile permanente,  nevoia constantă de atenție și apreciere. Te epuizează. Dar momentele de sensibilitate și vulnerabilitate ale partenerului îți dau alte speranțe și îți construiești o imagine idealizată a partenerului. Asta este și motivul pentru care îți este atât de greu să nu mai fie atât de mult în gândurile tale.

Cu el sau ea este un joc permanent între apropiere și respingere. Când simte sau tu simți că te vrea, flirtează, se reapropie și când te respinge, critică, te face să simți că nu ești suficient de bun/ă și te abandonează.

Ce învățăm dintr-o despărțire? În primul rând ce vrem și ce nu vrem de la o relație. Să recunoaștem mai devreme semne ale unor comportamente sau caractere alături de care viața poate fi foarte dificilă. Și, poate cel mai valoros, te cunoști și înțelegi pe tine. Mai profund și mai clar.