Despre curtare și femei în așteptarea iubirii

Întâlnesc multe femei care aleg conștient sau din obișnuință să curteze bărbatul și sfârșesc prin a fi dezamăgite, furioase și cu o și mai mare frică de intimitate și neîncredere. Neîncrederea în ea, în bărbați, în cuplu. Se simte adesea păcălită, dezamăgită, folosită, confuză și de aici și furia și frica. Și controlează și mai mult relația cu bărbatul. Sau cade în capcana îndreptățirii, de acum îmi voi cere drepturile și-mi voi exprima nevoile! O femeie rănită, îndurerată.

Este atrasă de un anumit tipar de bărbat, în timp ce alții, mult mai disponibili, par neatrăgători, nu simte chimie sau o atracție specială pentru ei. Am încercat, dar nu pot pur și simplu să mă văd cu el, nu mă atrage. Am întâlnit multe cupluri frumoase care s-au format după o bună relație de prietenie, așa cum o relație de prietenie unde există atracție fizică nu este garanția unei relații de iubire. Sau cupluri frumoase unde nu a existat o atracție specială la început, însă în timp, odată ce s-au cunoscut fără presiunea unui rezultat s-au plăcut atât de mult încât au ales să-și trăiască viața unul alături de celălalt.

Cred că o relație în doi înseamnă un drum în doi, înseamnă să ne întâlnim la jumătatea drumului. Curtarea să fie reciprocă, diferită și privită cu multă curiozitate, fără așteptarea și anticiparea unui rezultat anume. Pentru amândoi relația cu celălalt să fie o prioritate. Să ofere, să dea amândoi. Nu doar femeia pentru că se simte deja îndrăgostită și nu vrea să îl piardă sau bărbatul pentru că așa a înțeles că el trebuie să curteze femeia. Și ea îl poate testa, respinge, ca să vadă cât de mult o dorește. Este manipulare. Cu cât femeia și bărbatul au ajuns la o maturitate, cu atât se curtează mai onest, vorbesc mai deschis, de dezvăluie într-un ritm apropiat cu răbdare. Au răbdare să se cunoască. Fără jocul respingerii, abandonului și îndreptățirii. Și, fără presiunea perfecțiunii, ireală de altfel în cuplu. Fără liste și vânarea greșelilor celuilalt. Ci, cu efortul, pentru că este nevoie de un efort al onestității, autenticității și autonomiei. Cele mai adânci frici le poți împărtăși după ce îl cunoști mai bine, nu e nici o grabă sau urgență de a spune totul cu justificarea sincerității.  Încă nu îl cunoști. Poate simți că îl cunoști însă cât de mult nu este de fapt despre nevoile, fanteziile și așteptările tale. Și nici el nu te cunoaște cu adevărat. Și el are speranțele și nevoia lui de a fi iubit. O să vă ia un timp să înțelegeți dacă vă simțiți în siguranță unul cu celălalt.

Cum controlează femeia și dă prea mult pentru că are nevoie de prea mult de la celălalt?

Când femeia încearcă să facă pe placul bărbatului, are inițiative – doar ea de fapt, ea sună, dă mesaje, dă like-uri pe FB sau îi trimite articole interesante, face invitații concrete la film, concerte. L-a plăcut, a pus ochii pe el și începe curtarea. Însă peste ani, tot ea va fi cea care va avea regretul de a nu fi fost și ea curtată. Nu să cucerească ea bărbatul. O iubește, însă ea nu se simte ca și cum ar fi iubită de bărbat. Cât a fost ea femeie și cât el bărbat? Își face planuri, scenarii, multe și rapide scenarii, se gândește la el ca la un posibil partener pe termen lung, deși abia se cunosc. Inel, nuntă, copii, casă, vacanțe și abia ies de câteva luni. Este tot o formă de control. Atenția către fantezii și viitor – îți distragi atenția de la tine. Îi rezolvi probleme, îi faci cadouri, te faci utilă și de ajutor, ca o fată bună, înțelegătoare și drăguță, îi dai sfaturi.

Nu te juca de-a prietena cea bună, confesoarea lui, mama sau terapeutul lui în speranța că, în timp, își va da seama cât de valoroasă ești și demnă de iubirea lui. Nu încerca să îl convingi explicându-i cât de minunată ești și ce minunată va fi relația voastră. Nu este nevoie să câștigi iubirea unui bărbat inventând proiecte profesionale sau orice alt pretext ca să fii în preajma lui. O să aduni resentimente și furie. Apoi, începi să îl pedepsești pentru ceea ce nu ți-a oferit și tu crezi că ți se cuvine să îți ofere pentru toate câte ai făcut pentru el. Sau folosești victimizarea, o expresie a dependenței, te plângi cât de greu ți-a fost cu bărbații și cum te-au folosit și părăsit. Nu merge. Nu pentru un bărbat matur și echilibrat. Pentru unul nesigur da. Cel care caută pe cineva la fel de dependent ca și el. Însă nu este o relație sănătoasă.

Unii bărbați pot răspunde pozitiv curtării, însă un bărbat pentru a construi o relație sănătoasă cu femeia are nevoie să facă și el pași în relație. Să inițieze, să curteze, să simtă că ceea ce oferă este de valoare și femeia se simte bine alături de el. Să simtă că poate să facă lucruri care să o bucure pe femeie. Să aibă încredere în el. Și grijă pentru relație. Fără să-i fie frică de femeie sau să fie subjugat de caracterul ei dominant. Atrăgător ce-i drept pentru unii, însă păgubos pentru relația cu femeia pe termen lung. Poate ritmurile voastre sunt diferite, însă graba nu ajută, înseamnă doar că ai tu nevoie să ai și mai multă grijă de tine. Care sunt lucrurile pe care nu le-ai făcut deși ți le-ai dorit sau la care renunți când ești în relația cu un bărbat și te pierzi în relație, renunți la tine din teama de a nu greși sau a nu-l pierde sau a nu-l supăra? Sau pur și simplu pentru că îți e greu să fii singură?

Iubirea înseamnă întotdeauna reciprocitate. Nu cred în iubirile neîmpărtășite. Sunt relații în care ne maturizăm și noi și bărbații. Nu e sigur, hotărât că vrea să fiți împreună, atunci asta și este! Nu încerca să faci munca în locul lui, să-i explici cât de mult îl iubești și cât de fericiți veți fi împreună. Să speri când revine la tine cu atenție și nevoie de tine.

Cum ajungi să simți ca iubire respingerea, abandonul sau indisponibilitatea celuilalt? Răspunsul este destul de simplu: familiaritatea. Atunci când ești obișnuită cu respingerea, critica, lipsa de atenție, abandonul sau abuzul, este mult mai probabil să simți chimie pentru cineva care te va face să simți aceleași lucruri, adică respingerea, îndoiala, insecuritatea, abandonul. Le retrăiești până în momentul în care conștientizezi ce se întâmplă cu tine, cum au fost și sunt relațiile tale romantice. Și alegi să evoluezi, să te maturizezi, să devii autonomă și să redobândești controlul asupra vieții tale și nu asupra bărbatului.

Ce vrei de fapt? Tu ca femeie pe termen lung într-un cuplu?

Este o întrebare la care este important să îți răspunzi. Nu ți-ai dori să ai sentimentul că el te-a ales, și tu l-ai ales, că vă potriviți unul cu viața celuilalt, că te-a curtat, și-a dorit să te cunoască și să te înțeleagă și tu să îl cunoști? Să îl respecți și admiri ca bărbat. Multe femei regretă că nu au avut răbdare la începutul relației și că și-au construit o relație nefuncțională pe termen lung cu bărbatul. Cicăleală, critică, nevoia de a repara, schimba bărbatul. Speranța că va fi altfel. Și amăgirea, dezamăgirea, furia. Lăsa-ți-l să se maturizeze singur. Sau dacă are nevoie de sprijin să caute ajutor – un mentor, terapeut, prieten. Tu ești femeia în relație. Nu mentorul, terapeutul, mama, consilierul. Partenera lui, uneori de o viață, alteori pentru o perioadă, însă întotdeauna omul care te ajută să te cunoști mai profund și adânc, lângă care poți evolua. Până într-un punct. Uneori este nevoie să spui – până aici am mers împreună, iau ce mi-ai dăruit și merg mai departe. Mai pregătită pentru omul tău. Încă nu știi când îl vei întâlni însă te pregătești pentru o viață împlinită alături de el. Să știi să îl recunoști. Cel mai greu lucru. Pentru că cere maturitate. A femeii și bărbatului în egală măsură!