Bine c-am învățat logaritmi la școală, dar despre emoții nu ne-a zis nimeni nimic

După lansarea Conferinței Trai în doi de la București, Miruna Ioani de la Și blondele gândesc a făcut un rezumat al zilei. Cum a fost? Iată ce a scris pe blogul ei:

„Am fost ieri la conferința despre emoții și cuplu, ținută de Domnica Petrovai, cea care a lansat Școala pentru Cuplu. (Am  publicat de curând un interviu cu ea, dacă vreți să-l citiți, e aici.)

M-am dus mai mult de curiozitate (…). Pentru că îmi doresc să scriu mai mult despre cuplu, simt că ne putem ajuta pe blog mult reciproc, doar că nu aș vrea să spun prostii pe care cineva să le ia de bune. Și să vedeți cum a fost.

Știam că sala e sold out de o săptămână înainte, ba unii oameni erau pregătiți să facă plata și n-au mai apucat. Într-o sâmbătă dimineața, de la 10, lumea preferă să doarmă până târziu, cine se duce să-i umfle capul o doamnă despre cum să fim fericiți? mă gândeam. Când am ajuns, cu câteva minute întârziere, abia am mai găsit loc pe scaun. Să țin ceva ocupat și pentru prietena mea? N-aveai unde! (…)

Aici era altceva, mi-am dat seama de la început. (…) A fost terapie de grup ce am făcut eu ieri. M-am simțit, în sfârșit, într-un loc potrivit, un loc unde lumea nu se făcea că emoțiile nu există, că furia e ceva ce trebuie ignorat până când îți sună alarma a doua zi în zori, că vulnerabilitățile sunt multe, că au nume, că se întâlnesc și fac casă bună unele cu altele. Că nu putem da vina pe părinții noștri pentru tot ceea ce ni se întâmplă, că nu e rușine să vorbești despre nimic, că ce bine c-avem niște minți luminate, nu e ca și când nu ne folosesc la nimic!

S-a râs mult în sală, cu lacrimi s-a râs. Tocmai fiindcă intervențiile din public au fost istețe, iar reacțiile Domnicăi au înscris mereu suta de puncte. (…) Domnica a început să vorbească și vreau să vă spun cât de mult mi-a plăcut de ea. Nu a venit să spună o prezentare, deși avea un power point clasic pe pereți. Râdea cu ochii, îi săltau umerii jumătate de centimetru, făcea pauze după ce spunea ceva mai greu de primit pentru noi. Nu se lăsa întreruptă, nu ținea partea femeilor (ceea ce nu mi s-a părut corect, dar na! :p), nu renunța până nu se asigura că răspundea la întrebare. A, și a răspuns la toate câte i s-au pus. 

Am plecat cu multe idei de acolo, printre care faptul că e important să îți stabilești valorile tale dintr-o relație. Cumva, ce vrei tu să simți cât ești în ea. Ca să ai un cârlig care să te agațe de fiecare dată când ai putea dezerta. A mai spus că schimbarea să nu o așteptăm de la celălalt. Că atunci când îi băgăm multă vină, nemulțumirea e, de fapt, la noi. Și că, până să așteptăm de la el să se schimbe, putem începe procesul ăsta noi. Să găsim 2-3 comportamente care credem că ne-ar face viața mai bună și să le punem în practică. NOI. Nu partenerul. Noi, că aici e singurul loc unde avem control.”

Notițele ei au fost mai lungi, așa că puteți citi întreg articolul aici.