Distorsiunile cognitive sau modurile prin care deformăm realitatea (III)

Așa cum promis, revin cu o altă serie de „scurtături” ale creierului:

Poți relua aici prima serie și a doua serie de bias-uri.

Biasul inter-grup este atunci când îi privim pe membrii grupului din care facem parte într-o lumină diferită și de regulă mai bună decât pe membrii altui grup. Cumva, ideea că facem parte dintr-un grup face acel grup mai bun decât altele. Această distorsiune se leagă și de conceptele de discriminare și prejudecată.

Escalarea irațională este atunci când oamenii iau decizii iraționale pe baza unei decizii raționale din trecut sau ca să justifice anumite comportamente/acțiuni pe care le-au avut. Un exemplu poate fi atunci când două branduri concurente încearcă să își crească cota de piață și ajung să cheltuiască sume mari de bani în încercarea de a face acest lucru, însă niciuna nu își atinge scopul.

Biasul negativității se referă la tendința de a pune mai mult accent pe aspectele negative decât pe cele pozitive. Atunci când se manifestă această distorsiune, crezi că e mai constructiv să te uiți la părțile negative ca să le rezolvi mai repede. Ce se întâmplă, însă, este că dacă te concentrezi mai mult pe lucrurile negative este mai ușor să aluneci în credința că se întâmplă mai multe lucruri rele decât bune și să te simți copleșit la un moment dat. 

Din punct de vedere evoluționist, acest bias a avut o mare importanță pentru supraviețuirea noastră ca specie, pentru că era mai bine ca strămoșii noștri să creadă ca dacă se mișcă un tufiș este un animal sălbatic și să fugă decât să creadă că este doar vântul sau o impresie, să stea pe loc și să fie mușcați de un șarpe. Astăzi, însă, nu mai avem parte de astfel de pericole și este foarte important să ne concentrăm atenția mai mult pe părțile pozitive. De exemplu, cercetările în domeniul relațiilor arată că în relațiile sănătoase rația optimă este de 5 lucruri pozitive la 1 lucru negativ.

Efectul (așteptării) observatorului este atunci când așteptările cercetătorului afectează rezultatele experimentului. Cercetătorii care cred că ar trebui să se confirme o anumită ipoteză pot, fără să își propună, să manipuleze sau să interpreteze rezultatele pentru a le confirma așteptările.

Efectul „struțului” este tendința de a evita situațiile negative sau neplăcute așa cum struțul își ascunde capul în nisip atunci când percepe un pericol. Totuși, dacă te ascunzi când e neplăcut, nu înseamnă că momentul greu nu există și, pe termen lung, îți poți întări credințe nerealiste despre tine însuți, cum ar fi „nu pot să fac față”, „nu mă descurc când e greu”. Atunci când eviți ceva ce percepi ca fiind un pericol și trece momentul, simți o eliberare puternică, ceea ce crește probabilitatea de a evita din ce în ce mai mult pe viitor. Recomandarea este să combați cât mai des mecanismul de evitare, chiar dacă este inconfortabil pe moment.

Biasul de rezultat este atunci când evaluezi o decizie pe care ai luat-o pe baza rezultatului. Dacă ai mers la cazino și ai câștigat o dată, nu înseamnă că ideea de a merge la cazino este una bună în general.

Biasul de încredere se referă la momentele când te simți încrezător în forțele proprii și ai tendința de a lua decizii mai riscante pentru viitor. Acest lucru se întâmplă deoarece atunci când te simți încărcat de energie ai tendința să crezi că vei simți mereu așa, vei avea mereu același spor. De exemplu, atunci când îți asumi un volum mai mare de muncă pe următoarea lună sau un proiect foaarte mare pentru că ai o stare bună pe moment și crezi că poți face lucrurile în același ritm o perioadă îndelungată de timp. Înțelept este, însă, să îți creezi un ritm constant și predictibil de muncă, tocmai pentru că stările fluctuează și nu poți prezice, de fapt, ce ritm vei putea duce pe viitor.

Biasul de optimism este atunci când te concentrezi mai mult pe aspectele pozitive și crezi că e foarte puțin probabil să se întâmple ceva rău pe viitor. Vezi lumea ca pe un loc mai bun și mai frumos decât este și refuzi să vezi aspectele negative. Când faci asta, nu te pregătești suficient pentru anumite pericole sau situații mai stresante.

Biasul de pesimism este atunci când te concentrezi mai mult pe lucrurile negative care ți se pot întâmpla în viitor. Opusul biasului de optimism, atunci când acest bias se manifestă, vezi lumea mai degrabă printr-un filtru negativ și tinzi să te pregătești mai intens pentru potențialele consecințe nefaste. De regulă, persoanele care suferă de depresie manifestă acest bias.

Efectul „placebo” este atunci când ai impresia că ceva va avea un anumit impact asupra ta și simpla credință te face să simți acel impact. De exemplu, atunci când ai o durere de cap și cineva îți dă o pastilă despre care crezi că este pentru dureri de cap și îți trece. Însă, de fapt, era vorba despre o pastilă de zahăr care nu avea cum să îți vindece durerea de cap.

Eroarea de planificare este tendința de a subestima cât timp îți va lua să duci la capăt o sarcină. De exemplu, atunci când studenții au impresia că pot să își scrie lucrarea de licență și în ultima lună înainte de examen, chiar dacă văd că unii colegi s-au apucat din timp și le este dificil. Ei cred că pot să scrie mai repede, că sunt mai bine pregătiți, etc.: „Cât poate să dureze să scriu 30 de pagini? Dacă scriu 5 pagini pe zi, termin într-o săptămână.”

Amorsare (priming) este atunci când asociezi un lucru/o activitate cu o idee la care ai fost expus anterior. De exemplu, atunci când vezi o reclamă la o anumită marcă de suc în care oamenii mănâncă paste. Apoi, pentru că urmează prânzul, alegi să mănânci paste și cumperi și o sticlă de din acel suc lângă. Prin acest efect funcționează reclamele în general.

Biasul pro inovație este atunci când un susținător al unui produs nou tinde să îi supraestimeze avantajele și să subestimeze dezavantajele. Entuziasmul de a folosi un produs nou „colorează” modul în care persoana vede produsul respectiv. Așadar, are tendința de a se concentra pe calități și de a ignora defectele.

Efectul informației recente se referă la tendința de a acorda o importanță mai mare sau de a crede informațiile recente ca fiind adevărate în defavoarea datelor mai vechi. Acesta este opusul biasului de conservare pe care l-am descris mai sus.

Biasul de reciprocitate este atunci când crezi că corectitudinea ar trebui să depășească alte valori, chiar dacă nu este în beneficiul tău. Un experiment celebru arată că chelnerii care le oferă bomboane mentolate clienților primesc bacșiș mai mare. Se pare că clienții se simt obligați să ofere ceva în schimbul bomboanelor.

Ce vă recomand este să identificați care sunt filtrele sau biasurile pe care le folosiți mai des și cum vă justificați că vă ajută, ce vă face să le păstrați.