Mind Education

Divorțul conștient – nu eșec, fugă sau neputință

Când te căsătorești îți dorești să fie pentru tot restul vieții tale. Până când moartea ne va despărți, să îmbătrânești alături de el sau de ea. Să nu se sfârșească povestea de iubire. Însă pentru unii drumul este diferit. Nu spun mai rău sau mai bun. Ci diferit. Fiecare dintre noi evoluăm, ne vindecăm, maturizăm, ne regăsim în intimitatea profundă a relațiilor. Pentru unii drumul este alături de un partener, pentru alții sunt două sau trei relații intime de lungă durată. Efortul și munca interioară este însă, pe orice drum ai fi, individual. Nimeni nu poate crește și evolua în locul tău. Văd atât de des din păcate cupluri care cer ajutorul prea târziu ca să se poată reîntoarce unul către celălalt. Cel puțin acum. Unii o fac după ani, alții nu se mai regăsesc unul pe celălalt. Întâlnirea și-a încheiat rostul. Adesea cuplurile în divorț vin pentru copii, cu teamă, vină, rușine și frica de a nu-i răni și mai mult. Doi oameni care s-au iubit și s-au îndepărtat unul de celălalt. Spun ei, fără să-și de-a seama cum au ajuns aici. Cum de nu au putut opri răul dintre ei. Să nu se mai suporte unul pe celălalt, să se rănească, să-și reproșeze, să nu le mai pese. Regretă acum, în momentul divorțului, că nu au fost conștienți de ce se întâmpla între ei. Ar fi trebui să facem asta demult, dar nu am crezut în ajutor, am crezut că nu ne mai iubim.

Divorțul, un eșec personal?

Divorțul este o rană adâncă pe care o vei vindeca greu, în timp. Regăsirea ta după divorț este una care îți va lua timp. De la fantezii de reluare a relației sau regrete, te întrebi dacă a fost decizia corectă, poate te-ai grăbit, să mai fi așteptat, dacă te-ai înșelat și ai plecat de lângă un om bun? Poate dacă mai încercai, poate dacă te străduiai mai mult? Poate. Frământări și gânduri. Undeva ai greșit. Ai ales greșit, ai reacționat greșit, nu ai fost în stare să faci ca relație să meargă. Ce poate fi așa greu! Atâtora le reușește și TU nu ești, nu ai fost în stare. Trebuie să fie ceva defect cu tine, stricat, ești altfel decât ceilalți. Altfel cum se explică fericirea altora și eșecul tău? Sau era ceva în neregulă cu ea sau cu el?

Divorțul este o experiență traumatizantă pentru toți cei implicați, pentru adulți și copii. Fără îndoială pentru mine. Pentru cel care alege să plece, cu îndoieli, deznădejde și speranța unei vieți mai bune, pentru cel care nu ar fi renunțat și ar mai fi încercat. Și cum așa, dintr-o dată ea – el/ea nu mai este fericit/ă? Traumatic pentru părinți, rude, prietenii care se simt stânjeniți – nu știu cu cine, cum și dacă mai pot vorbi. Cui să fie loiali? Pentru profesorii care văd durerea copilului sau lupta părinților. Neputincioși.

Divorțul ca falsă rezolvare și renunțare

Pentru unii divorțul este o ușurare, eliberare. O renunțare. Când au dat de greul unei relații profunde care răscolește toate neputințele, lucrurile nerezolvate, dar și limitele tale spun până aici pot merge, mai mult nu. Este greu să crești, să te maturizezi, să te uiți la tine. Și accepți cu mai multă ușurință un așa zis eșec, sau să fie ghinion? Să simți că în sfârșit ai scăpat de un partener nepotrivit? Alături de un altul insecuritățile și neputințele ți se vor risipi pur și simplu? Iubirea le va risipi? Și, da întâlnești o femeie minunată sau un bărbat tandru și generos și fără nici un gând speri, îți dorești, ai credința că viața va fi ușoară, în sfârșit. După atâta trudă, singurătate, tristețe și nefericiri, întâlnești omul alături de care îți vei găsi fericirea. Până când tu vei fi tu și alături de el sau ea. Cel nesigur, cel cu frici și furii neînțelese și nerezolvate. Și, cum nici nu te așteptai, certurile sunt la fel sau îmbracă o altă formă, dar tot dureroase, cum erau cele cu fosta sau fostul. Și nu-ți vine să crezi! Ce se întâmplă? Iar am ales prost? Te poți întreba firește. Sau te poți gândi că tu ești același, fără să faci un efort prea mare să crești, să evoluezi, să depășești acele lucruri care au dus la ruptura din prima relație. Aceea greșită?

Nu există om sau alegere greșită sau eșec. Fiecare relație intimă apropiată îți dezvăluie ceva din tine, asta dacă ești dispus să te vezi. Este oglinda unor părți din tine. Ascunse, neînțelese și nevindecate. Ai nevoie să te înțelegi tu pe tine, să te cunoști în fiecare din întâlnirile profunde pe care le-ai avut. Fiecare are un rost. Și îl vei înțelege. De ce l-ai ales, de ce s-a rupt, și mai ales, cum ai nevoie să evoluezi să te simți complet, întreg, să îți poți trăi pe deplin viața.

Când îți pierzi încrederea și ți-e frică să te apropii

Cel mai dureros este pentru cei care se închid în durere, teama de un nou eșec, neîncrederea în relații îi fac să aleagă ori singurătatea ori relațiile scurte, fără angajamente și onestitate. Și bărbații încep să creadă că femeile sunt nebune și disperate după o relație, că sunt manipulați și folosiți, sau femeile îi percep pe bărbați imaturi, iresponsabili și neserioși. Rupturile și rănile, nesiguranțele nevindecate le cresc anxietatea unora și alții se detașează sau evită. Ai grijă de tine când ești cel mai vulnerabil. Dacă ai copii și ei vor avea nevoie de tine, și lor le este greu. Și pentru ei va fi o perioadă de adaptare și vindecare.

Ce faci după divorț?

Te îndrăgostești de prima femeie sau primul bărbat pe care îl întâlnești și speri că el sau ea este miracolul pe care îl așteptai de atât de mult timp? Sau ai întâlnit deja pe cineva și fantezia vieții alături de ea sau el te-a făcut să accelerezi divorțul? Să fii în sfârșit cu ea sau cu el? Să nu vă stea nimic în cale? Sau începi să fii selectiv/ă și perfecționist/ă. Parcă nimeni nu este suficient de bun pentru tine. Precaut/ă. Îți e teamă să nu mai fii rănit/ă, să nu mai simți durerea, să te ferești de ea.

Da-ți un timp după divorț, câteva luni cel puțin sau 1 an, 2, să te vindeci, să-ți cureți rănile. Oricât de greu îți pare după suferință, să fii din nou singur/ă. Să faci terapie, să fii singur/ă, dar nu însingurat/ă, ci să te reconectezi tu cu tine, fără să eviți intimitatea relațiilor. Dimpotrivă, să îmbunătățești relația ta cu copiii tăi, cu familia, prietenii, colegii. Să-ți re-evaluezi viața profesională, relația cu munca și cum vrei să-ți trăiești viața. Ai atât de multe de înțeles și unde să crești. Lucruri pe care nu le-ai făcut pentru tine. Acum e cel mai bun moment. Să te construiești tu pe tine și să fii mai pregătit pentru o relație romantică. Spun mai pregătit/ă pentru că oricât de mult muncești tu cu tine, când vei fi într-o relație romantică ți se vor dezvălui și alte răni pe care ori le știai vindecate, ori nu le-ai conștientizat până atunci. Cu răbdare și fără graba de a fugi, de a te ascunde, de a lua ce TU nu îți poți da dintr-o relație. Pentru că nu faci altceva decât să îți amâni evoluția, să stai pe loc într-un fel, sau să te adâncești în probleme. Și liniștea sufletească și bucuria traiului în doi o vei regăsi mai târziu. Când vei fi mai pregătit. Nu recomand în nici un caz evitarea și retragerea din lume, izolarea, ci o atenție mai mare pentru propria ta creștere și transformare. Să ai un spațiu să te uiți la tine cu mai multă onestitate fără să fii distras de problemele lui, ale ei și ale voastre.  Ești tu cu tine. Oare ce vroia să-mi spună el sau ea când ne certam? Oare ce îmi lipsește și mi-aș putea eu oferi fără să aștept de la cel de lângă mine?

Să rămâi însă deschis și vulnerabil, să crezi și să ai încredere în tine și în momentele de deznădejde și suferință. Durerea va fi mai suportabilă, va fi cu tine pentru un timp mai scurt și o vei înțelege diferit. Fără să te mai întrebi prea mult sau rar, dar până când să rabd? Când voi întâlni omul alături de care să trăiesc iubirea? Ce este în neregulă cu mine?

Fă ca divorțul, dacă se întâmplă, să fie unul conștient. Durerea să fie cu un rost. Să nu te reîntorci în aceeași durere pentru că nu ți-ai dat un timp și spațiu de vindecare și înțelegere.

Îmi doresc ca tinerii, copiii noștri și cât mai mulți adulți să învețe la momentul potrivit cum să trăiască într-o relație intimă, să se simtă în siguranță și împliniți. Trauma separării, pentru că este vorba despre o traumă, oricât de mult ar vrea unii să minimalizeze, să fie mult mai rară. Sigur, uneori, divorțul este necesar, dureros, dar necesar, însă pentru foarte multe cupluri el poate fi prevenit.

Să ne cunoaștem mai profund, să ne înțelegem mai profund și mai conștienți de noi și ce se întâmplă între noi.