Evitarea și amânarea – cum ne sabotăm pe noi înșine
www.ioanamarinca.com
Vi s-a întâmplat vreodată să nu faceți o sarcină sau o activitate pentru că vă stârnea prea mult disconfort? Sau să așteptați până în ultimul moment să vă apucați de o treabă pe care o aveți? Vă spuneți de regulă „Așa funcționez eu, mă motivează presiunea aceea de pe ultima sută de metri”? Însă, ce se întâmplă înainte să vă apucați? Stați liniștit și relaxat, vă bucurați de timpul liber sau vă puteți concentra la celelalte lucruri pe care le aveți de făcut? Sau, mai degrabă, vă tot amintiți de acea sarcină și cu fiecare moment în care vă amintiți vă simțiți vinovat, rușinat sau poate simțiți teamă? Am observat că, de regulă, este a doua experiență. Atunci când evităm sau amânăm să facem ceva ce ne provoacă disconfort, este ca și cum am lăsa taburi deschise pe calculator și ele consumă din energie, chiar dacă nu petrecem timp pe site-urile respective. Așa este și cu evitarea. Știu că am ceva de făcut, dar îmi găsesc tot felul de justificări să las pe mai târziu sau, uneori, chiar să renunț cu totul la activitatea respectivă. Între timp, însă, exact ca acel tab deschis, de fiecare dată când îmi trece prin minte îmi consumă din resurse și mai adaugă la oboseala și epuizarea de la finalul zilei.
Când vă gândiți așa, nu pare prea înțelept să evitați sau să lăsați pe mai târziu lucrurile pe care le aveți de făcut. Ce vă face, totuși, să adoptați strategia asta care mai degrabă vă pune bețe în roate? Explicația este destul de simplă. Atunci când simțim un disconfort, emoții puternice, în legătură cu o situație, activitate, interacțiunea cu o persoană, creierul nostru traduce acest disconfort într-un pericol și începe să caute soluții să „rezolve problema”. „E ceva periculos, atunci hai să văd dacă pot să scap de pericolul acesta”. Evident, nu este un proces conștient, este un mecanism de protecție reflex, automat. Este fascinant câte justificări care mai de care mai creative putem găsi fiecare dintre noi atunci când vrem să scăpăm de ceva ce ne provoacă disconfort.
Așadar, vă propun o primă practică utilă: folosiți metoda jurnalului. Atunci când vedeți că ceva vă provoacă un disconfort mai mare și începeți să vă căutați „scăparea”, vă recomand să scrieți atunci, la cald, într-un caiet, agendă sau document word, ce gânduri și interpretări vă vin în minte, ce senzații simțiți în corp, ce emoție sau emoții identificați. Dacă nu se poate să notați pe moment, ar fi de ajutor să vă alocați măcar 10-15 minute seara, după serviciu, să notați stările prin care ați trecut peste zi. Este foarte important să puteți să vă priviți pe voi înșivă cu atenție, dar fără judecată în aceste momente, astfel încât să înțelegeți mai bine de ce anume vă feriți, ce percepeți ca fiind periculos.
De exemplu, gândiți-vă cum este atunci când vă propuneți să faceți curat după o perioadă de timp în care s-au strâns mai multe de făcut. Vă imaginați că o să dureze multe ore sau toată ziua și nu o să mai aveți timp să vă și relaxați sau să petreceți timp cu familia. Am auzit de multe ori povestea asta. La fel cum am auzit și faptul că atunci când vă apucați de făcut și faceți câte ceva pe rând, nu mai pare la fel de solicitant, ba chiar aveți o stare plăcută după. Se întâmplă deseori ca ceea ce vă imaginați sau vă setați în minte să fie departe de cum ar decurge lucrurile în realitate. De aceea, este foarte valoros să începeți, să testați realitatea, și să vă găsiți propriul ritm în care să duceți la capăt o sarcină.
Activitatea nu este un pericol în sine, însă modul în care interpretați sau v-o închipuiți poate reprezenta un pericol, un disconfort foarte mare sau o pierdere. De aceea este foarte important să identificați sursa care provoacă disconfortul și să puteți începe lucrul de acolo. Să vedeți unde nu vă simțiți în siguranță și ce puteți face ca să redobândiți siguranța. Vă imaginați că o să dureze toată ziua să faceți ordine sau curat? Nu vă forțează nimeni să faceți asta toată ziua. Vă puteți doza efortul, puteți lua pauze, puteți face curat câte o oră sau două câteva zile la rând, sau orice altă variantă pe care o găsiți potrivită pentru voi. Amintiți-vă, important este să începeți și asta este valabil pentru orice sarcină sau activitate pe care o evitați sau amânați de mai multă vreme.
Apoi, ce vă recomand este să vă faceți o listă în care construiți o ierarhie a lucrurilor pe care le evitați. Pe o foaie de hârtie, într-o parte scrieți activitatea și în cealaltă parte scrieți pe o scală de la 1 la 10 cât de mult disconfort vă provoacă activitatea respectivă. Apoi, următorul pas este să începeți să faceți zilnic câte ceva de pe listă pornind cu lucrurile care vă provoacă cel mai puțin disconfort până la cel mai intens. Acolo unde simțiți că este prea intens, vă recomand să împărțiți pe pași mai mici. De exemplu, dacă am de organizat un proiect mai mare este evident că nu îl veți putea face pe tot într-o zi, așa că vă puteți planifica să faceți zilnic câte ceva pentru proiectul respectiv.
Mă întreba cineva cum își dă seama când evită și când este normal să se răzgândească, să amâne sau să renunțe la anumite sarcini. Practic, când este o amânare sănătoasă și când este nesănătoasă? Pe măsură ce punea întrebarea, însă, și-a dat seama care era răspunsul: „știu că este o evitare nesănătoasă atunci când îmi tot amintesc de lucrul respectiv pe parcursul zilei și, de fiecare dată când îmi amintesc, am o stare neplăcută și imediat îmi vine să fac altceva”. Ca în exemplul de mai sus cu taburile deschise, atunci când evitați un lucru și vă apare în minte, vă va consuma din resurse și din energie fără să pună nimic în loc. Este un mod prin care vă epuizați încet-încet și care are repercusiuni asupra stării voastre de bine și, implicit, asupra relațiilor cu cei din jur.
Prin urmare, de ce este important să faceți zilnic câte un pas, oricât de mic? Pentru că de fiecare dată când simțiți disconfort și nu îl lăsați să preia controlul, veți avea mai multă siguranță, claritate și încredere. Cu fiecare evitare, crește sentimentul de neputință, de neîncredere și de nesiguranță. Amintiți-vă asta data viitoare când vreți să lăsați pe mai târziu sau să renunțați.
