Fericirea pe care o poți dărui copilului tău

Fericirea, un concept atât de relativ și “dependent” de cultura în care trăim, emoțiile noastre, relațiile cu cei din jur, ba chiar și de genetică. Dar cum ar fi dacă am putea oferi fericirea în dar copiilor noștri? Întrebarea poate stârni cel puțin mirare, dar știința ne arată că acest lucru este posibil.

Deși fiecare dintre noi are propria percepție asupra ceea ce îl face fericit, iar definiția fericirii se îmbogățește cu fiecare nouă cercetare făcută în domeniu, oamenii de știință sunt de acord că ingredientele de bază ale unei vieți fericite sunt sentimentele pozitive, experiențele împlinitoare, conectarea emoțională și relațiile sănătoase cu cei din jur. Emoțiile, dacă sunt pozitive, contribuie la creșterea resurselor noastre intelectuale, emoționale și fizice și la dezvoltarea de noi abilități și competențe, generând, implicit, experiențe împlinitoare. Inteligența emoțională ajută copiii să citească limbajul non-verbal și paraverbal al interlocutorilor și, drept rezultat, contribuie la stabilirea unor legături sociale puternice și sănătoase. Gândurile și emoțiile pozitive îi apară de cele negative, cum ar fi frica, melancolia sau anxietatea, permițându-le să își investească energia în activități care aduc satisfacție și împliniri.

Prin urmare, dacă știm foarte clar care sunt elementele care proliferează sentimentul fericirii, ce am putea face concret pentru a ne vedea copiii fericiți.

• Mai întâi de toate, să ne preocupăm de propria noastră fericire.

Cercetări ample au arătat că există o legătură foarte strânsă între stările depresive ale mamelor și comportamentul catalogat drept dificil al copiilor. Altfel spus, copiii nu sunt bine dacă adulții din viața lor nu sunt bine.

De aceea, echilibrul nostru emoțional trebuie să fie o prioritate și cu cât mai repede începem să lucrăm la “igienizarea” creierului nostru, cu atât mai pregătiți vom fi să facem față dificultăților inerente și să le oferim copiilor noștri exemplul unei vieți fericite.

• Să ne învătăm copiii obiceiuri constructive care generează sentimentul fericirii.

Buna gestionare a emoțiilor, autoaprecierea, cultivarea optimismului, practica recunoștinței și valorizarea conexiunilor din viața noastră sunt câteva dintre lucrurile care ne fac fericiți.

Marty Seligman, cercetător și autor al cărții Authentic Happiness, spune că gândurile și emoțiile pozitive pot fi împărțite în cele ce țin de trecut (recunoștința și iertarea), de prezent (micile bucurii ale vieții) și de viitor (entuziasmul, încrederea, optimismul speranța etc). Părinții pot să alimenteze emoțiile și gândurile pozitive pe care copiii le au despre trecutul lor. Tot ce trebuie să facă e să transforme reflecția pozitivă într-un obicei, practicarea zilnică a recunoștinței fiind un exercițiu foarte util în acest sens. La fel de util este să ne învățăm copiii să ierte, ceea ce va face ca furia sau alte sentimente negative despre trecut să ia forma unor amintiri față de care copilul va avea o atitudine neutră, dacă nu chiar pozitivă.

De asemenea, copiii pot fi învățați să se “oprească” pentru a observa și a se bucura de micile plăceri ale vieții. Evident, însușirea acestui tip de comportament e mult mai facilă atunci când cei mici își văd părinții făcând ascest lucru.

Cât privește gândurile și emoțiile pozitive despre viitor, părinții își pot învăța copiii să fie optimiști, ceea ce va avea drept rezultat o perspectivă sănătoasă asupra evenimentelor negative din viață sau a eventualelor eșecuri.

• Să încurajăm copiii să se implice în activități împlinitoare.

Cercetătorii arată că expunerea copiilor de la cele mai mici vârste la activități care le stimulează dezvoltarea competențelor și a sentimentului eficacității îi ajută să „înflorească”. Copiii se simt împliniți atunci când își pun în valoare punctele forte, iar părinții pot să faciliteze, parțial, această experiență prin recunoașterea abilităților și efortului depus. De exemplu, dacă al vostru copil este, prin natura lui, mai grijuliu, l-ați putea încuraja să-și ajute fratele să se îmbrace, ceea ce îi va dezvolta și empatia, și capacitatea de a iubi. Pe de altă parte, acest tip de sarcini responsabilizează copilul și îl ajută să fie conștient și prezent. Evident, provocările pe care le dăm trebuie să fie alese în funcție de capacitățile și dezvoltarea copilului: o sarcină prea dificilă l-ar putea frustra sau discuraja, iar una prea ușoară îl va plictisi.

Activitățile în familie sunt, de asemenea, foarte împlinitoare pentru cei mici. Familia este un mediu protector pentru ei, locul unde copilul trebuie să se simtă în siguranță, să poată fi el însuși, fără să fie nevoit să fie competitiv sau defensiv. Evident, tot în familie, copilul trebuie să învețe cum să își petreacă timpul singur și să aibă o percepție pozitivă asupra acestei experiențe.

• Să învățăm copiii conectarea emoțională și să construiască relații sănătoase.

Poate cea mai importantă abilitate pe care o poate învăța un copil este autoreglarea și exprimarea emoțiilor. Potrivit cercetărilor lui John Gottman privind inteligența emoțională, copiii care își pot autoregla emoțiile se liniștesc mai repede atunci când sunt supărați, ceea ce înseamnă că trăiesc emoții negative pentru o perioadă mai scurtă de timp, sunt mai puțin predispuși la bolile infecțioase și se pot concentra mai bine. Acești copii știu și să relaționeze mai bine și formează prietenii mai strânse, o abilitate foarte importantă, deoarece „relațiile au o influență semnificativă asupra dezvoltării sănătoase și a bunăstării psihologice”.

Conectarea emoțională și competențele sociale își trag rădăcinile din relația părinte-copil. Studiile arată că atunci când părinții și familia extinsă acordă o atenție deosebită și răspund nevoilor emoționale ale copilului, acesta va învăța să-și gestioneze mai bine emoțiile. Or, atașamentul și siguranța stau la baza competențelor sociale. Prin urmare, misiunea părinților este de a dezvolta și menține sentimentul de atașament și siguranță al copiilor, nu fără a fi un model în ceea ce privește autoreglarea și exprimarea propriilor emoții. Antrenăm copiii în direcția răspunsurilor pe care vrem să le primim de la ei oferindu-le empatie și ajutându-i să facă față emoțiilor precum furia, anxietatea sau frica cu mult calm, înțelegere și respect. Fără reacții violente, fără să-i judecăm, fără să le ignorăm nevoile.

Prin urmare, putem să le oferim copiilor noștri fericirea, dar asumându-ne efortul și înțelepciunea de a-i învăța cum să fie fericiți.