Filmul de vineri: Bună, ce faci?

E păcat ca oamenii să trăiască fără iubire ca două legume

Bună, ce faci? este recomandarea din această vineri, un film românesc, regizat de Alexandru Maftei, despre povestea vieții unui cuplu cu 20 de ani de căsnicie. Doi oameni care, în timp, s-au pierdut unul pe celălalt. În finalul filmului înțelegem și de ce s-a întâmplat asta.

Pe scurt, o femeie și un bărbat plictisiți de ei și viața lor, neîmpliniți, care trăiesc într-o rutină fără pasiune, bucurie și noutate. Cei doi au un băiat, acum adolescent, Vladimir, și povestea lui din film este interesantă. Cum înțelege el iubirea și erotismul, cum își înțelege și privește părinții. Și, mai ales, cum îl influențează relația lor.

Mi-a plăcut, poate, atît de mult filmul, atunci când l-am descoperit, pentru că spune povestea multor cupluri: doi oameni care se iubesc, își trăiesc îndrăgostirea și fanteziile, și, în timp, renunță la ei, se pierd unul de celălalt, își pierd pasiunea de a trăi bine și frumos. Iubirea nu poate, și nu ar trebui, să țină loc vieții – când renunți la tine, la visele tale, rămâi în neputințe, nesiguranțe și frustrări, îți pierzi puterea de a iubi. Și cum cel de lângă tine nu poate trăi și pentru tine, adesea, cade și el.

Surpriza filmului apare când cei doi, în starea lor de ceață și amorțeală – în care se află, de fapt, multe cupluri –, încearcă ceva nou: internetul. Încep să exploreze, să caute în altă parte pentru că le este greu să mai fie ei cu ei, împreună, să-și mai aducă ei înșiși bucuria, pasiunea în viața lor, și nu un om nou.

Greutatea sau incapacitatea lor de a-și rezolva și regăsi bucuria în relație îi face s-o caute în afara ei. Nu-i așa că pare simplu?! Apoi, inerent, verdictele – cine este vinovatul, el sau ea? –, și cu ușurință mulți dintre noi ne poziționăm de o parte sau alta și le justificăm ușor deciziile și plecarea: doar ea era rece sau el era neafectuos… Cu un alt partener, viața nu i-ar fi atât de plictisitoare. Uimitoare fantezie.

Însă, ca o bună lecție de viață, amândoi se îndrăgostesc și găsesc, spun ei, în sfârșit, pe cineva alături de care să se simtă înțeleși, să împărtășească și să se deschidă, să aibă aceeași viziune asupra vieții. Să râdă, să simtă din nou pasiunea și bucuria de a trăi. Și, prinși în vâltoarea emoțiilor și îndrăgostirii, decid să se și vadă, să iasă din ascunzișurile chat-ului pe internet. Când hotărăsc însă să se și vadă, constată cu surpriză că s-au reîndrăgostit – ei bine, da! – unul de celălalt. Cu soția lui vorbea, de fapt, el, pe soțul ei îl aștepta ea nerăbdătoare și emoționată pe chat. Tocmai omul pe care îl considerau plictisitor și alături de care nu mai simțeau pasiune era omul de care s-au reîndrăgostit și s-au regăsit. Întâmplător, pe un chat, în căutarea altcuiva nou.

Cert e că doi oameni neîmpliniți, neautonomi nu pot fi fericiți și nu se pot iubi: pur și simplu, se adună prea multă frustrare, prea multă nemulțumire ca să-i mai poți dărui celuilalt iubire. De altfel, iubirea se naște din și dintr-un plin, nu dintr-un gol și frustrare.

Așadar, vă doresc vouă, cuplurilor, să aveți mai multă grijă pe drumul relației – regretul multora dintre cei au au decis să pună punct relațiilor este că și-au dat seama prea târziu de semnele timpurii ale rupturii. Că, undeva, pe drum, nu mai erau acolo unul pentru celălalt.

Ești acolo?… Da.

Fimul îl găsiți aici.