Filmul de vineri: Cei doi papi

Am rămas în urmă cu vizionarea de filme pentru că micuţa noastră fetiţă este, de aproape trei ani, „televizorul” nostru. Totuşi, săptămâna trecută am reuşit o performanţă mai rar întâlnită, să vedem împreună, eu şi omul meu, un film de la cap la coadă. Şi nu orice film, tocmai unul foarte potrivit la trecerea dintre ani. Un film pe care vi-l recomand cu drag, „Cei doi papi” (2019).

Într-un moment important pentru Biserica Catolică, papa Benedict al XVI-lea (interpretat de Anthony Hopkins) leagă o prietenie surprinzătoare cu viitorul papă, Francisc (interpretat de Jonathan Pryce). În spatele zidurilor Vaticanului, începe lupta între tradiție și progres, vină și iertare, iar acești doi bărbați discută elemente din trecuturile lor, cu scopul de a găsi un teren comun și de a construi un viitor pentru milioane de credincioși din toată lumea.

Mi-au plăcut tare mult ambii actori care au pus în scenă doi oameni cu viziuni diferite. Benedict un cărturar conservator singuratic şi Francisc un om al poporului, plin de viaţă, care trăiește printre oameni, iubeşte fotbalul şi dansează tango, un om modern care ține pasul cu realitatea.

M-a impresionat faptul că doi oameni atât de diferiţi în formă şi în modul de a vedea lucrurile pot fi  atât de apropiați în fond şi în esenţă. Fiecare cu vulnerabilităţile lui, dar uniţi în acelaşi scop – binele Bisericii Catolice şi credinţa faţă de Dumnezeu. Filmul mi-a readus în atenţie ideea că oamenii nu sunt atât de diferiţi precum par la prima vedere. Că e nevoie de timp şi de răbdare să te descoperi pe tine şi pe cel de lângă tine.

Unii spun că papa Francisc este prea liberal, alţii spun că papa Benedict a fost prea conservator. Indiferent de felul în care îi consideraţi pe cei doi, filmul este o cale deschisă pentru dialog şi discuţii.