Filmul de vineri: Chronic (2015)

Chronic (2015), un alt film regizat de Michel Franco pe care vi-l recomand. Este povestea unui părinte a cărui durere a pierderii copilului este atât de devastatoare încât se pierde cu totul într-un mod aparte. David, jucat impecabil de Tim Roth, lucrează ca asistent în serviciile de îngrijiri la domiciliu pentru pacienții într-un stadiu terminal al bolii și preia identitatea persoanelor apropiate pacientului. Creează o relație intimă cu pacienții, fără să fie o relație abuzivă fizic, ci, dimpotrivă, îi îngrijește cu compasiune – m-a impresionat o scenă din film în care spală corpul unei paciente –  însă relația devine nesănătos de apropiată. Își dedică din ce în ce mai mult timp pacienților și renunță la viața personală pentru a fi alături de ei, ca o fugă și evadare din propria durere. Poate singurul moment în care observi durerea este cel în care aleargă pe bandă la o sală de sport sau când o caută pe fiica lui pe FB – singurul lui contact cu realitatea.

Un film despre o poveste a unei dureri atât de adânci încât nu poate fi trăită până la capăt. O distragere a atenției de la propria viață, o fugă de propria viață. Un părinte care are nevoie să salveze, să susțină suferința pentru a fi în contact cu propria suferință. Ca și în filmul După Lucia (After Lucia) remarci preferința regizorului pentru filme care aduc în atenția noastră experiențele unor suferințe adânci, despre care vorbim mult mai rar, poate și pentru că sunt greu și dureros de trăit.