Filmul de vineri: Decalogul

Decalogul lui Krzysztof Kieślowski (1988) este o producție poloneză de 10 miniseriale, fiecare reprezentând o poveste despre una dintre cele 10 porunci. Filmele au o tristețe adâncă, la fel ca în multe filme rusești, povești care te readuc într-o realitate a moralei și caracterului, zone adesea uitate de personaje, ori, pur și simplu, blocate pentru că rănile lor sunt mult prea adânci pentru a mai fi capabili de morală. Vă recomand să le vedeți în zilele voastre senine, asta ca să nu vă întristeze foarte mult. Pe de altă parte, tristețea adâncă și deprimarea sunt momente foarte valoroase pentru noi: ne reamintesc scopul și rostul nostru în viață, ce este important, unde și de ce ne-am pierdut. Ce anume din ceea ce facem este în dezacord cu propriile noastre valori, viața devenind incongruentă cu noi înșine. Deprimarea, tristețea sunt semnale de alarmă și este bine să le asculți.

Autorul, unul dintre regizorii mei preferați, a mai regizat și Trei culori, cele trei filme pe care vi le-am recomandat cu ceva timp în urmă, filme cu o altă căldură, dar la fel de sensibile și cu un realism de care avem nevoie în momentele de rătăcire. Dacă Decalogul aduce în discuție credința, valorile, morala, Trei culori este o poveste în trei filme despre iubirea sănătoasă, matură, reală, cât și drumul maturizării și curajul personajelor de a-și reclădi viața altfel, mai bine și curat.

Muzica serialelor este excepțională:

Cele 10 porunci: 1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de mine. 2. Să nu iei în deșert numele Domnului, Dumnezeului tău. 3. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești. 4. Cinstește pe tatăl și pe mama ta. 5. Să nu ucizi. 6. Să nu preacurvești. 7. Să nu furi. 8. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 9. Să nu poftești nevasta aproapelui tău. 10. Să nu poftești lucrurile aproapelui tău.