Filmul de vineri: Dune

Având în vedere succesul răsunător de care s-a bucurat Dune (2021), mi-am dorit mult să scriu această scurtă recenzie, prin care să reușesc să surprind esența filmului (și poate chiar să trezesc interesul celor care încă nu l-au văzut). Fiind un “cult classic”, nu este prima încercare de ecranizare a seriei, însă filmul din 1984 regizat de David Lynch nu a avut parte de aceleași aprecieri din partea publicului.

Adaptarea actuală, în viziunea lui Denis Villenueve duce opera lui Frank Herbert la un nou nivel, nu doar prin folosirea unor imagini și scenarii absolut captivante – îmbinate perfect cu muzica lui Hans Zimmer – dar și prin distribuția foarte atent aleasă. Universul Dune este unul vast și îndepărtat de timpurile noastre, un univers care are în vedere evoluția spirituală și tehnologică a umanitățîi, războaie și jocuri politice ce implică, în principal, planeta Arrakis. Arrakis este un deșert imens (motiv pentru care a devenit cunoscută ca și Dune), sursa principala de melanj (sau mirodenie) a universului. Melanjul este considerat cea mai valoroasă resursă, folosit în special pentru călătoria în spațiu, la baza fiind și un narcotic puternic, capabil să altereze conștiința celor care îl folosesc. Este destul de ușor să găsim paralelă cu elemente din realitatea noastră, dacă dăm atenție acestor detalii.

Acțiunea îl are în vedere pe Paul Atreides (Timothée Chalamet), fiul Ducelui Leto (Oscar Isaac) și al Jessicăi (Rebecca Ferguson). Familia imperială Atreides deține o putere politică considerabilă în această poveste – motiv pentru care Ducele Leto a fost desemnat că și conducător al Arrakisului. Călătoria lor pe această planetă îi aduce față în față cu fremenii, locuitorii nomazi ai deșertului, în mod evident inspirați de beduini. O fată misterioasă, fremenă (Zendaya), își face adeseori ori apariția în viziunile lui Paul, sugerând că urmează să aibă un rol vital în viitor.

Filmul pare a fi o lungă expozițiune, deoarece acordă o atenție specială în a contura spațiul, elementele importante care compun această lume, credințele, abilitățile și caracteristicile personajelor, pentru a fi cât se poate de fidel cărților. Detaliile sunt prea multe și fine să le pot descrie pe toate aici, dar pot spune în schimb că una dintre ideile principale pe care le prezintă Dune este alternativă unui viitor în care umanitatea nu s-a bazat pe tehnologie/inteligență artificială pentru a evolua, ci și-a îndreptat atenția către sine, alegând o cale aparent (mai) spirituală. În loc să îmbunătățească mașinăria, au îmbunătățit mâna care o manevrează. Desigur, calea spirituală nu presupune lipsa conflictelor și a nuanțelor de moralitate, omul păstrându-și tendința de a căuta și a asculta autoritatea, indiferent ce forme adoptă aceasta. 

Aș vrea să închei prin a lăsa aici două dintre cele mai cunoscute citate ale seriei, ambele foarte valoroase, chiar și pentru cei care nu se consideră fani ai genului SF.

“Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me.”

“The mystery of life isn’t a problem to solve, but a reality to experience.”