Filmul de vineri: Green Book
„Geniul nu este suficient. E nevoie de curaj pentru a schimba inimile oamenilor.”
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la acest film mă trec fiori prin tot corpul. E adevărat că sunt un împătimit al scenografiilor care combină povești inspirate din realitate, cu un iz de dramă și speranță. Dacă mai e muzică bună, dans, un subiect sensibil și actori cu interpretare grozavă…. Ei bine, „parcă-mi saltă inima de bucurie”.
Green book este un film despre rasism și întortocheata luptă pentru putere, a umanității. Într-o scurtă scenă apare și sugestia identității sexuale, care dă un fler subtil întregului. Totuși în profunzime este povestea de tranformare a doi bărbați, proveniți din medii și circumstanțe extrem de diferite. Diferiți ca și culoare a pielii, educație, cultură, diferiți ca experiențe de viață, principii și valori sociale. Cel puțin inițial. Ce mi-a inspirat șirul poveștii este faptul că, deși diferiți, aparent îi leagă profunzimea momentului și capacitatea de a aprecia importanța relațiilor și a elementelor umane.
Viggo Mortensen interpretează rolul lui Tony Vallelonga, un bodyguard într-un club din New York, în anii 1960. După ce rămâne fără slujbă, îi este propus să fie șoferul și îngrijitorul lui Don Shirley (interpretare Mahershala Ali), un muzician afro-american. Acțiunea se petrece pe parcursul a două luni, durata turneului prin Sudul Americii. Fără negociere prealabilă, responsabilitatea lui Tony este de a-l „vindeca” pe Don de rigiditatea emoțională și snobismul specific creșterii sale pretențioase, iar Don la rândul său are să îl lecuiască de rasism și ignoranță pe Tony. Pe parcursul drumului și al acestui proces de re-descoperire, întâmpină mentalități și situații periculoase, specifice acelei perioade, în Sudul Americii (pe atunci încă adepți ai Eugeniei) . Nevoiți să găsească soluții practice și putere emoțională pentru a le face față, cei doi se apropie, devenind prieteni.
Dacă până atunci Tony este obișnuit să reacționeze instinctiv și cu ajutorul pumnului, cuvintele și acțiunile lui Don îi flexibilizează abordarea – „Nu câștigi niciodată prin violență, ci doar când îți păstrezi demintatea. Demnitatea învinge întotdeauna”. Tony la rândul său, mișcat de rigiditatea emoțională a lui Don, îi strecoară în unele momente afirmații care îl provoacă la contemplare – „Lumea e plină de oameni singuri cărora le e frică să facă primul pas.”
Ah, ce film – sublim, cu mesaje contemplative și interpretare fabuloasă.
