Filmul de vineri: Marvin`s Room (1996)

Am descoperit filmul de vineri pe care vi-l recomand astăzi, Marvin`s Room (1996), citind Bonobo și Ateul – În căutarea umanismului printre primate, de Frans de Waal (Editura Humanitas, 2017). Un film pe care mi-am dorit să îl văd fiind provocată și intrigată de afirmația lui Diane Keaton, ce joacă un rol incredibil în film Am fost atât de norocoasă că am putut fi în stare să iubesc pe cineva atât de mult!

Preocupată de ce înseamnă sacrificiul în relații, cât este sănătos și de unde devine auto-distructiv și nesănătos, eu fiind o persoană care adesea am căzut în păcatul sacrificiului, cu îndoieli și neclarități despre ce înseamnă cu adevărat bunătatea într-o relație. Fără să fie vorba de renunțare la propria ta ființă, să-ți înfrângi identitatea și să rămâi cu resentimente și furie. Fără abandon și dezamăgiri, sau poate cu ele, însă cu sufletul împăcat.

Filmul, în care joacă în rolurile principale Diane Keaton, Maryl Streep, Leodardo DiCaprio și Robert De Niro, aduce în discuție rolul de îngrijitor într-o relație cu cineva bolnav și neputincios. Sigur, filmul vorbește despre generozitatea și sacrificiul fiicei față de tatăl ei, o alegere ce pare asumată cu totul, diferită de altele, a căror rădăcină este fuga, durerea și disperare, cum ați putut vedea în Chronic a cărei recenzie o găsiți în colecția noastră de filme de vineri. Acolo era despre durere și disperare, ceea ce mă duce cu gândul la ideea de sacrificiu asumat, unde intenția reală, autentică este una clară, nu există alte intenții neclare, ascunse. Ce se întâmplă însă când îngrijitorul are el nevoie de ajutor? Când el este cel vulnerabil? Cum se deschide ea și cere ajutor?

Filmul mi-a plăcut și din perspectiva relației celor două surori, cea care a rămas să aibă grijă de tatăl bolnav și cea care a plecat de acasă, acum cu doi băieți, unul adolescent care o provoacă teribil și alături de care își va descoperi propriile nevoi neîmplinite.