Filmul de vineri: One Strange Rock
Filmul de vineri pe care vi-l propun este un documentar de 10 episoade, One Strange Rock, regizat de Darren Aronofsky, pentru National Geographic. Acum însă îl puteți vedea și pe Netflix. Pentru cei care nu știu, Darren Aronofsky a regizat și Requiem for a Dream, Noah, Black Swan, The Wrestler și mai multe argumente pentru alegerea documentarului. Pentru mine documentarul a fost cea mai bună alegere pentru câteva zile de vacanță ploioasă petrecute acasă.
Frumusețea documentarului este și contribuția a 8 astronauți, Chris Hadfield, Nicole Stott, Jeffrey A. Hoffman, Mae Jemison, Leland Melvin, Mike Massimino, Jerry Linenger și Peggy Whitson, care m-au impresionat prin modul în care fiecare a povestit despre cum i-a influențat munca departe de Pământ, înțelegerea lor asupra lumii, a omului, evoluției și vieții. Pentru mine, mesajul central este despre interconectare și cât de uimitor a fost explicat în cele 10 episoade, despre câtă nevoie avem unii de ceilalți, despre biodiversitate, despre ciclurile vieții, cum moartea unora înseamnă viață pentru alții. Totul este într-o continuă schimbare și documentarul te ajută să vezi cât de real este acest mesaj în momentul prezent. Despre cât de profund este influențată identitatea noastră de lumea în care trăim, de Terra și, sigur, gândul m-a dus la ceea ce înseamnă de fapt iubirea, comunitatea și conectarea unii cu ceilalți. Să înțelegem cum și cât de mult suntem influențați unii de ceilalți. Pe de altă parte, evoluția nu se întâmplă peste noapte, ia timp și este un proces lent și continuu. Asta pentru cei care își doresc „revoluții personale” peste noapte, prin insight-uri. Evoluția, ca și vindecarea, este un proces lent și dureros.
Am învățat atât de multe lucruri noi, unele amuzante și uimitoare, de exemplu ce este nisipul, sau ce se întâmplă cu noi când părăsim planeta sau dacă suntem singuri în univers. Imaginile sunt incredibile și frumusețea și bogăția Pământului te face să-ți dorești să-l prețuiești mult mai mult. Să fiu recunoscătoare pentru ceea ce trăiesc și locul în care trăiesc. Pentru protecția pe care mi-o oferă Pământul și pentru contribuția tuturor la bunăstarea mea și a oamenilor. De abia acum a mulțumi vântului, focului sau gâzelor nu mai pare un mesaj caraghios dintr-un film ciudat, ci o realitate de care eram mai puțin conștientă. Lectura unei cărți care mi s-a părut revoluționară, cum este Viața secretă a copacilor, acum nu mai pare o fantezie, ci o realitate pe care încă nu am conștientizat-o. Abia aștept și sezonul 2 al documentarului.
Am rămas după vizionarea documentarului cu un sentiment atât de profund de recunoștință pentru că ceea ce sunt și suntem este efortul și contribuția tuturor, a rocilor, peștilor, plantelor, vântului. Suntem împreună, avem nevoie unii de ceilalți și ne influențăm unii pe ceilalți. Și, o să închei cu mesajul astronauților, Când ne unim forțele reușim împreună ceea ce nu am reuși singuri.
Vă doresc vizionare plină de bucurie și recunoștință!
