Filmul de vineri: Revolutionary Road sau Nonconformiștii
Revolutionary Road sau Nonconformiștii este propunerea mea pentru această seară. O dramă anglo-americană a regizorului Sam Mendes din 2008, bazată pe romanul omonim al scriitorului American Richard Yates și apărut în 1961. Filmul îi reunește în distribuție pe Leonardo DiCaprio și Kate Winslet, protagoniștii filmului Titanic (1997), doar că de această dată ei formează un cuplu care depășește faza de îndrăgostire, dar nu poate trece de faza luptelor de putere.
April și Frank Wheeler trăiesc de câțiva ani într-o suburbie minunată, aproape de New York, unde Frank face naveta lucrând la o companie cu mare potențial în domeniul computerelor. April, care cândva se pregătea să devină actriță, este acum soție și mamă a doi copii. Împreună sunt un cuplu aparent împlinit, pasional și boem, care stârnește invidie, dar produce și suferință în rândul prietenilor.
Ambii ajung însă într-un moment de cumpănă – Frank, apropiindu-se de 30 de ani, simte că nu-și găsește rostul, iar April simțindu-se deja sufocată de rolul de soție și mamă. Dintr-odată descoperă în ei înșiși ceea ce urau mai mult – Suntem exact ca toți ceilalți. Ideea de a se conforma și a rămâne blocați în stereotipurile de gen, de a trăi o viață de familie monotonă, îi aduce în punctul de a lua decizii extreme. Se vor muta la Paris, unde April își va găsi un post de secretară și îl va întreține pe Frank cât timp acesta se va gândi la ce-și dorește cu adevărat să facă în viață.
Planurile lor sunt date peste cap la aflarea veștii că April este însărcinată din nou, moment în care fiecare își reevaluează motivațiile, argumentele și deciziile. Un moment ce scoate la iveală multă frustrare și neîmplinire profesională. Fiecare îl învinovățește pe celălalt pentru neîmplinirea și nefericirea lui. Este momentul în care nemulțumirile ies la iveală. Nimic strălucitor sau ieșit din comun; exact ca la toți ceilalți care intră în această luptă de putere cu gândul că „mi se cuvine sau eu am dreptate” sau „nu merit așa ceva”. Când doar EU exist în relație.
Cei doi se distanțează unul față de celălalt; se pedepsesc reciproc, fie spunându-și vorbe dureroase – Ești doar unul care m-a făcut să râd la o petrecere, fie prin mărturisirea infidelității cu intenția de a pedepsi. April se retrage, e rece, distantă, știe ce are de făcut și nu ezită în a-și duce la îndeplinire planul de a scăpa de sarcină, cu riscul chiar de a-și pune în pericol viața. Frank simte nevoia să vorbească, să clarifice sau, mai bine zis, să-și justifice acțiunile sau poate doar să pedepsească.
Doi parteneri între care chimia a fost atât de puternică la început! Fiecare a văzut în celălalt o salvare și s-au abandonat pe ei înșiși în relație și celuilalt. Ca și cum fericirea ta depinde de partener sau de ceilalți, fără o asumare a evoluției personale, fără o asumare a responsabilității pentru propria fericire. Un lucru atât de toxic pentru fiecare în parte, dar și pentru relație, pentru că pune prea multă presiune asupra ei – Putem fi fericiți aici. Pot să te fac fericită aici. Vom fi ok.
