Filmul de vineri: Să ucizi o pasăre cântătoare

Filmul Să ucizi o pasăre cântătoare este povestea avocatului Atticus Finch, interpretat remarcabil de Gregory Peck. Atticus își crește singur cei doi copii, un băiat, Jem, și o fată, Scout, într-un oraș mic din Alabama, în America anilor 30, și acceptă să apere un negru acuzat pe nedrept de viol, încercând în același timp să își protejeze familia de furia concetățenilor. Filmul, ecranizare a cărții omonime a lui Harper Lee, aduce în discuție, fără agresivitate, subiecte grele – cum sunt rasismul sau violența asupra femeilor, evenimente spuse prin ochii lui Scout, fiica lui Atticus.

Să ucizi o pasăre cântătoare, atât filmul, cât și cartea, sunt, pentru mine, despre puterea pe care ți-o dau valorile corecte, asumate și transmise mai departe, despre protecție – a unui tată pentru copiii lui –, dar și despre protejarea unor valori umane. Este despre binele din noi, primit de la cei care ne-au fost modele, pe care, la rândul nostru, îl transmitem copiilor noștri.

Scena mea preferată este aceea în care Atticus, în așteptarea procesului, stă de pază la poarta închisorii, ca Tom Robinson, negrul acuzat pe nedrept pe care îl apăra, să nu fie linșat. Iar atunci când vin fermierii albi, înarmați, este susținut și de copiii săi. Scout îl recunoaște pe unul dintre ei, care este și tatăl unui coleg de clasă, și îi aduce, inocent, aminte cum a fost ajutat de tatăl ei când a avut nevoie de reprezentare juridică, deși nu avea bani să îl plătească.

Filmul subliniază faptul că suntem mai bogați când le suntem alături celor ce au nevoie de ajutor, că este important să deschizi ochii, să vezi dincolo de frici și de convingeri rigide, că oamenii pot fi buni, chiar și atunci când contextul nu le este favorabil.

“Să fii curajos înseamnă să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși întreprinzi oricum și mergi până la capăt, orice ar fi. Rareori învingi, totuși se întâmplă câteodată.”