Filmul de vineri: Silver Linings Playbook sau Scenariu pentru un final fericit
Ca să începem anul cu bucurie, vinerea aceasta vă propun o comedie regizată de David O. Russell și inspirată dintr-un roman de Matthew Quick: „Silver Linings Playbook” sau „Scenariu pentru un final fericit”. Plasat undeva între comedie romantică și dramă psihologică, filmul începe cu eliberarea lui Pat Solatano (Bradley Cooper) dintr-o instituție de boli psihice. După ce bătuse un profesor de liceu pe care l-a găsit în duș cu soția lui, Pat a fost diagnosticat cu tulburare bipolară și internat timp de 8 luni.
Pentru un bărbat tocmai ieșit dintr-un spital de psihiatrie și cu un ordin de restricție de la fosta soție, Pat este foarte încrezător și optimist. El este foarte motivat și dornic să repare toate greșelile pe care le-a făcut în viața sa și să-i surprindă pe toți prin evoluția pe care o va avea. Așadar, el devine obsedat de ideea de a le demonstra tuturor că s-a făcut bine, că își poate reconstrui viața foarte rapid și poate reveni la relația cu soția lui. Astfel, Pat pune foarte multă presiune pe el, mai ales în contextul experienței cu o tulburare psihică. Deși este evident că este în plină recuperare și e nevoie să aibă răbdare cu el și să se concentreze în primul rând pe cum se simte el, se preocupă atât de mult pe imaginea pe care „ar trebui” să o aibă încât își produce singur și mai mult stres. Pe deasupra, se mai și întoarce acasă la părinți, aproape de tatăl lui (Robert De Niro), omul care, atât genetic cât și prin interacțiunea directă cu fiul său, l-a „ajutat” pe Pat să își creeze o mulțime de frici și probleme. Extrem de pasionat de fotbal, dependent de jocuri de noroc și cu tendințe obsesiv-compulsive, el îi declanșează lui Pat diverse stări, dar și această dorință puternică de a demonstra că poate să-și repare greșelile.
Cum socoteala de acasă nu ne potrivește cu cea din târg, în încercarea lui de a fi „mai bun”, trece printr-o mulțime de peripeții și obstacole. Ca în viață, filmul ne poartă prin diverse scene cu suișuri și coborâșuri, emoții de tot felul, durere, îngrijorare, tensiune, bucurie, vindecare, râsete și iubire.
Vecina lui Pat, Tiffany (Jennifer Lawrence) se îndrăgostește de el și petrece tot mai mult timp în preajma lui pentru a-l determina să o placă. Îl convinge să fie partenerul ei de dans într-o competiție, după ce transmite o scrisoare a lui Pat către fosta lui soție. Deși pare că se îndreaptă către o comedie romantică fără esență, tocmai de aici filmul devine din ce în ce mai profund. Cei doi încep să repete pentru competiția de dans în garajul părinților lui Tiffany și încetul cu încetul se cunosc mai bine, se apropie și se împrietenesc.
Obiectivele de început de an
Nu întâmplător propun acest film pentru începutul de an. Recunoașteți motivația, optimismul, dorința de a ne schimba cât mai mult și în cât mai bine odată cu trecerea într-un nou an? De multe ori aud oameni spunând: „Mi-am făcut listă cu multe obiective pentru anul următor. Cum începe anul încep să le pun în aplicare. Să vezi cât am să mă schimb și cum voi deveni o persoană mai bună”. Ce aud eu de aici este „Nu sunt o persoană suficient de bună, așa că am să mă schimb”. Ce se întâmplă, de fapt? O săptămână sau două vă țineți de ele și apoi, cumva, dispar treptat sau brusc și nu se lipesc de rutina zilnică.
Auziți tot felul de obiceiuri (sănătoase, nu zic nu) de la diverși oameni și le luați ca atare pentru a le aplica în viețile voastre. Să nu mă înțelegeți greșit, este foarte bine să integrați obiceiuri sănătoase în viețile voastre. Totuși, dacă vreți ca ele să reziste și să devină un stil de viață, este nevoie să porniți această transformare cu acceptare și înțelegere pentru voi. Fiind obiceiuri noi și diferite, aveți nevoie de răbdare până când devin obișnuințe. La început va fi dificil, doar este o adaptare la ceva nou, nu-i așa? Va fi frustrant, poate puțin neplăcut, poate veți avea tendința de a respinge ideea de a mai urmări obiectivul respectiv, veți găsi scuze diverse pentru a renunța la el – și vor avea sens. Cum rămân, totuși, obiceiurile pe termen lung? În 3 cuvinte, cu Răbdare, Acceptare și Înțelegere – către voi înșivă.
