Filmul de vineri: Whatever Works
Săptămâna aceasta vă propunem un film care în mod sigur vă va provoca să priviți multe aspecte ale vieții din perspective diferite, care vă va pune pe gânduri, vă va surprinde cu schimbări bizare și neașteptate, dar care, totuși, funcționează. Regizat de Woody Allen, filmul „Whatever Works” îl are ca personaj pricipal pe Boris Yellnikoff, jucat cu măiestrie de Larry David, geniul din spatele cunoscutului serial „Seinfeld”.
Boris este un fizician care aproape că a fost nominalizat la Premiul Nobel, pensionat și divorțat de o femeie foarte bogată care părea perfectă, dar pe care nu o mai putea suporta. În timpul liber, Boris este profesor de șah pentru câțiva copii pe care îi privește cu același dezgust ca pe toți ceilalți oameni sau petrece timp cu cei câțiva prieteni pe care îi are.
Într-o manieră foarte cinică, dar vrând să pară rațional și foarte realist, omul care deține adevărul absolut, Boris Yellnikoff își povestește viața și trăirile, portretizând într-un mod cât se poate de inedit bizareriile sale. Consideră că toată lumea din jurul lui este mediocră, toți oamenii fiind niște „viermi”, „cretini” sau „imbecili”, ceea ce reflectă propria lui vulnerabilitate. Întrucât este o povară pentru el să trăiască într-o astfel de lume, în urma unui atac de panică Boris încearcă să se sinucidă, dar nu reușește.
Tiparul din viața de zi cu zi a lui Boris se schimbă odată ce o cunoaște pe Melody, o tânără entuziastă și plină de speranțe, venită în New York în căutarea unui job. Boris o primește pe Melody în casa lui, aproape silit de aceasta și, fără să vrea, îi influențează viziunea despre lume. Cu timpul, deși extrem de diferiți, cei doi se îndrăgostesc unul de altul și se căsătoresc. Alături de Melody, Boris pare că își găsește echilibrul pe care și-l dorea. Asta până când își face apariția Marietta, mama lui Melody, o femeie foarte religioasă și conservatoare, devastată de aventura recentă a soțului ei.
Rapid, Marrieta se schimbă foarte mult locuind în New York, oraș de care se îndrăgostește și în care își redescoperă pasiunea pentru fotografie. Își deschide orizonturile atât de mult încât intră într-o relație poliamoroasă cu cei doi prieteni ai lui Boris. De schimbări mari are parte și tatăl lui Melody, care vine în New York să își recâștige nevasta, dar descoperă că motivul pentru care relațiile lui nu funcționeză este că, de fapt, nu prea este atras de femei..
Modul în care aceste personaje interacționează unul cu celălalt în încercarea de a găsi o bază comună între concepțiile lor diferite dau un farmec aparte filmului. Uneori, filmul pare să fie, de fapt, un experiment social: ce se întâmplă dacă narcisistul pesimist se mută cu o tânără foarte entuziasmată și fără griji, dependentă de el, și cu niște părinți ultrareligioși? Amestecarea acestor tipologii de personaje ne arată cum se înțeleg, se adaptează și se dezvoltă oamenii în relații variate, în ciuda diferențelor enorme dintre ei. Și funcționează.
Ce-am înțeles eu din acest film este că deși nu aveam control asupra situațiilor din viața noastră, de multe ori imprevizibile, ne putem adapta la ele și putem alege cum le interpretăm. Orice relație, chiar dacă nu se desfășoară după standarde sau reguli generale, poate avea farmecul ei și îți poate acoperi anumite nevoi. Și că îți poți găsi fericirea, liniștea sau împlinirea în cele mai neașteptate momente și cu cele mai neașteptate persoane. Să ne bucurăm de orice funcționează pentru noi, atâta timp cât nu îi rănim pe cei din jur.
