Filmul de vineri: Wonder sau Minunea

„Funny how sometimes you worry a lot about something and it turns out to be … nothing.”

De Valentine’s day am primit un calendar cu ilustrații, culori vesele și citate din Wonder. L-am atârnat pe perete în cabinet și îmi bucură diminețile, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am ales să scriu despre el astăzi și să vi-l recomand ca film. Îl puteți urmări singuri, împreună cu partenerul sau prietenii, sau în manieră educativă, cu copiii.

Este ecranizat în baza cărții Minunea (Wonder) și îl prezintă pe August Pullman, un copil de 11 ani, al doilea copil al familiei Pullman care, născându-se cu probleme destul de complicate, trece prin 18 operații și astfel, chipul său este diferit de al celorlalți copii. Este școlarizat acasă, iar înainte de clasa a V-a familia decide să îl integreze în sistemul public. Firul epic al filmului este împărțit între dificultățile pe care Augie le întâmpină în primul an de școală (adaptarea la colectivul de colegi, lupta lui interioară între dorința de a fi acceptat și cea de a se retrage pentru a se proteja, bullyingul din partea colegilor, bucuria dată de relațiile de prietenie pe care reușește să le creeze) și dificultățile pe care sora lui le trăiește atât la școală dar și în familie. În timp ce Augie a trecut de-a lungul vieții prin toate momentele traumatizante legate de operații și de reacția celorlalți la înfățișarea sa, întreaga familie și-a concentrat exclusiv atenția asupra lui, astfel încât sora cea mare a fost deprivată de atenție și grijă din partea părinților, fără că aceștia să își dea seama de impactul acestui comportament asupra ei. Astfel, este foarte interesant să privim (și să învățăm din) dinamica relațiilor familiale, dar și modul în care acestea ne impactează pe noi, modul în care învățăm despre noi înșine, despre nevoile noastre, despre cum merităm și cum primim iubirea și grija din partea celorlalți.

„Life is ahead of us. If we spend too much time looking backwards, we can’t see where we are going.”

Filmul surprinde foarte bine felul în care noi interacționăm în relații ghidați de interpretarea gesturilor celorlalți, care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi eronată. Mi-a plăcut din mai multe motive. În primul rând pentru că povestește despre lupta interioară a fiecăruia dintre noi atunci când ne adaptăm unui nou sistem, unui nou colectiv, nou grup. Pentru că surprinde prietenia și încrederea, iubirea, familia, valorile, perseverența și răbdarea. Pentru că explică atât de bine cum copiii și comportamentele acestora, atât pozitive cât și negative sunt potențate și susținute în familie. Pentru că surprinde nevoia fiecăruia de a fi văzut și acceptat, nevoia noastră de a fi în relații sigure, de încredere, de a avea o conexiune și o conectare autentică cu celălalt, fie el părinte, frate, prieten sau partener.

„In every situation în life if you don’t know what to do, just be kind. You can’t go wrong!”

Vă doresc o vizionare cât mai plăcută!