Filmul de vineri: Oameni și zei

Un film bun este o fereastră spre o altă lume și, adesea, o oglindă înspre propriile noastre vieți. Un film bun e o evadare: ne poartă spre locuri și oameni, spre alte lumi și vieți – vedem, auzim, simțim, toate într-o capsulă de vreo oră și ceva.
Vrem, nu vrem, un film bun ne obligă să ne imaginăm. Ne obligă la introspecție. Pentru că el capturează, explorează sau rezonează, în cel mai visceral soi posibil, cu propriile noastre vieți.
Un film bun e întotdeauna despre o poveste mai mare. Poate chiar povestea ta.

De aceea, de acum înainte, în fiecare vineri, îți propunem un film care ne-a plăcut. Sperăm să-ți dea de gândit și de simțit.

Filmul Oameni și zei

“Des Hommes et des Dieux”,“Oameni și zei” (2010), regizat de Xavier Beauvois este un film care are la bază întâmplări reale, descrise în parte în cartea lui John Kiser, “The Monks of Tibhirine: Faith, Love and Terror in Algeria”. E povestea unor călugări trapiști de la mănăstirea Notre-Dame de l’Atlas din Algeria, și se petrece în perioada războiului civil din Algeria în anii 1993 și 1996. Filmul ne arată viața de zi cu zi a celor 8 călugări ai mănăstirii , care au fost răpiți și uciși în 1996 de un grup de extremiști.

Pentru mine este un film despre despre credință, curaj și asumare, dar și despre îndoiala și frica pe care le trăim adesea în momente grele. “Florile de câmp nu-și mută locul pentru a găsi razele soarelui.” Cu grija pentru pământ, grădină, copii și femei bolnave. Cu rugăciune și imnuri. Cu împăcare și liniște la ultima lor cină.

Un timp pentru a “sfătui” o tânără preocupată de iubire.

Când îți dai seama că ești îndrăgostit? Există ceva lăuntric ce prinde viață. O anumită prezență. E ireprimabil și îți grăbește bătăile inimii, de obicei. O anumită atracție, o dorință. E minunat. Nu are rost să pui la îndoială. Se întâmplă pur și simplu. Viața decurge normal, urmează fericirea sau speranța fericirii. Sunt multe lucruri. Dar ești răscolit. O răscolire minunată.