Frica de boală sau atunci când ne pierdem încrederea în propriul corp

Temerile legate de boală, de corpul nostru și de capacitatea lui de a funcționa optim fac parte din povara existențială pe care o purtăm cu toții care include frica de moarte, de neputință, de pierdere a demnității umane prin invaliditate. 15-20 % din populație suferă temporar de temeri de boală absolut de înțeles: reacții la boli fizice, la diagnostice aparent amenințătoare sau la anumite epidemii.

Există însă o graniță dincolo de care aceste temeri capătă dimensiuni amplificate, exagerate de o percepție focalizată pe corp și de credințe nerealiste că trupul trebuie să funcționeze perfect, în absența oricărei dureri.

Generic vorbind și fără să intrăm în clasificări academice, frica de boală îmbracă câteva forme patologice: fobia de boală, hipocondria sau anxietatea legată de boală sau tulburarea nosofobică, delirul hipocondriac și frica de boală în cazul tulburărilor psihice, somatoforme sau fizice.

Hipocondria, subiectul predilect al acestui articol se caracterizează printr-o îngrijorare persistentă de a avea una sau mai multe boli fizice progresive, cu simptome somatice mai mult sau mai puțin accentuate care sunt atribuite bolilor respective, în ciuda rezultatelor negative și a infirmării diagnosticelor de către medici. Criteriul de diferențiere decisiv al fobiei de boală față de hipocondrie este considerat a fi lipsa convingerii de a avea în prezent o maladie. Dacă pacienții hipocondriaci suferă de frica de a avea deja o maladie, cei cu fobie de boală, dimpotrivă se tem de boală, convinși fiind că nu au contractat-o încă.

Pentru că hipocondria are ca fundament teama de boală, există un consens al specialiștilor de a o asimila tulburărilor de anxietate, deși oficial în DSM–V este încadrată în categoria tulburărilor somatoforme. Privită ca o verigă intermediară între cele două categorii de tulburări, hipocondria ne amintește, dacă mai este nevoie, că suntem o unitate corp-minte și că suferințe adânci, ignorate își găsesc o formă de exprimare legată de corp. Cu răbdare și multă perseverență atât din partea clientului, cât și a terapeutului acest mod disfuncțional de a percepe boală poate fi deconstruit.

Cum se manifestă hipocondria

Anxietatea de boală îmbracă forma unei îngrijorări constante că persoana se va îmbolnăvi de o boală gravă pe care ar fi putut să o prevină. Controale repetate la medic, verificarea periodică și obsesivă a corpului (examinarea alunițelor, monitorizarea tensiunii arteriale, supravegherea digestiei), căutarea unor informații medicale din surse on-line sau tratate de specialitate au ca scop preîntâmpinarea unei catastrofe legate de corp.

Din păcate, acest tip de comportamente nu le aduce pacienților hipocondriaci liniștea sperată pentru că asigurările medicale de moment că nu suferă de boală temută (cel mai adesea cancer, dar nu numai) funcționează doar pe termen scurt. În câteva săptămâni va apărea un nou simptom care va necesita atenția medicală și o investigare exhaustivă. În acest cerc vicios medic-pacient apare din partea hipocondriacului neîncrederea că nu este tratat cu toată grija, că există o boală ascunsă care nu a fost încă diagnosticată și care va fi relevată cu următoarea investigație medicală, mai performantă.

Această este problema fundamentală a acestor categorii de pacienți în raport cu medicii lor: ei vor să fie declarați sănătoși nu doar pentru moment, ci și pe viitor, deoarece nu pot gestiona bine subiecte precum moartea, suferința și invaliditatea. Lipsa acceptării unui risc rezidual de boală, credință nerealistă că trebuie să prevină orice diagnostic sunt probleme pe care încercăm să le abordăm în terapie, oferind o explicație alternativă, de natură psihologică care mută atenția de la simptomele corporale spre gânduri, emoții și comportamente asociate cu acestea.

Ce funcționează în combaterea fricii de boală și a hipocondriei, în special

Dacă în trecut pronosticul asupra hipocondriei era rezervat, în prezent tehnici specifice terapiei comportamentale și-au dovedit eficiența. Aproximativ, în cazul a două treimi din cei afectați se reușește în cazul unei terapii de grup sau individuale, măcar o diminuare semnificativă a fricii de boală (Morschitzky, 2012, p. 156).

Câteva direcții care și-au dovedit eficiența în terapie sunt sintetizate mai jos (Morschitzky, 2012, p. 157):

• Psihoeducația: oferirea unui model pentru explicarea fricii de boală, informarea cu privire la sistemul nervos vegetativ (relația corp-psihic în cazul stresului de orice fel), autoobservarea și analizarea simptomelor cu ajutorul unui jurnal, experimente comportamentale.
• Analizarea și modificarea tiparelor de gândire și a proceselor evaluative: elaborarea unor credințe mai realiste cu privire la sănătate și boală, modificarea atribuirii unor cauze eronate simptomelor corporale, promovarea unor tipare de gândire adecvate și o mai bună gestionare a fricii de moarte.
• Modificarea proceselor atenționale și a hiperatenției permanente asupra potențialelor semne de boală: antrenamentul de tip mindfulness (conștientizare corporală fără evaluare), tehnici de distragere a atenției (de exemplu, exerciții senzoriale).
• Modificarea comportamentului față de boală: terapie confruntațională prin expunere la situații temute, diminuarea comportamentelor anormale legate de boală (verificări corporale, întrebări pentru liniștire, comportamente de evitare și menajare).
• Îmbunătățirea calității vieții: modificarea condițiilor de viață, a factorilor de stres, a atitudinii (de exemplu, reducerea pretențiilor exagerate privind performanța) și a stării emoționale (o mai bună gestionare a emoțiilor negative) și, dacă este cazul, o mai bună prelucrare a experiențelor de viață negative.

Dincolo însă de toate aceste considerente tehnice, în spatele fricii de boală există o poveste care poate fi despre atașament nesigur, abuz, confruntarea prematură cu boala unei rude sau cu moartea, identificarea cu persoane apropiate bolnave, lipsa conștientizării emoțiilor. Oricare ar fi această poveste, ea merită spusă cu toate nuanțele și inflexiunile ei, cu bogăția ei de semnificații și trăiri ca să ne putem înțelege propria condiție de ființe umane, fragile și în același timp atât de dotate de a traversa adversitatea.

Bibliografie:

1. Morschitzky, H., Hartl, T. (2012), Frica de boală. Cum să o întelegem și să o depășim, editura Trei, București.
2. Leahy, R.L. (2005), The worry cure. Stop worrying and start living, Piatkus, London.