Mind Education

Frumusețea simplă a copilăriei… și despre cum simplificăm viețile copiilor noștri

În ediția de iulie a revistei Parents, Domnica Petrovai a vorbit despre cum simplificăm viețile copiilor noștri pentru sănătatea lor emoțională și mentală: fără grabă, presiune și „program”.

Firesc și natural, mulţi părinţi se întreabă și sunt preocupaţi de fericirea copiilor lor. Dar, de fapt, de ce depinde fericirea copilului tău? Ţi-ai pus vreodată întrebarea asta cu adevărat?! Cu siguranţă, dar, uneori, oricât de bine am fi intenţionaţi, mai greșim. Deh, suntem, oameni – impor- tant e să constientizăm unde.

Și că tot am vorbim de greșeli, una dintre cele mai frecvente e “soluţia” pe care o aleg unii părinţi: multe activităţi extrașcolare, nu-i așa, doar trebuie să-i „stimulăm” inteligenţa emoţională și stima de sine? Rezultatul? Observ că sunt din ce în ce mai mulţi copii obosiţi, plictisiţi, iras- cibili, tensionaţi, hiperactivi. V-aţi gandit, vreodată, că micuţul ar putea avea deficit de atenţie și hiperactivi- tate (ADHD) și are nevoie de terapie? De asemenea, observ cu tristeţe că mulţi copii sunt la fel de ocupaţi și au un program la fel de încărcat ca și al părinţilor: grădiniţă sau școală, apoi dans, înot, tenis, pictură, ora de pian, și în week-end multe ‚zile de naștere”, spectacole sau petreceri. Un mediu care le stimulează, din păcate, hiper- vigilenţa, cu foarte mulţi stimuli, „în grabă”, ca și părinţii lor. Timpul lor liber înseamnă probabil orele, foarte puţine înainte de somn, timp în care le este greu să se liniștească, să se bucure, să se relaxeze. Au tableta, telefonul și „timpul special” cu părinţii lor, în cel mai fericit caz.

Rare sunt momentele de liniște, să stea, pur și simplu, alături de părinte sau chiar singuri și să se bucure de liniște. Sau să tolereze plictiseala. Sau disconfortul, fără să fugă de el, prin tabletă, telefon, TV sau alte „activi- tăţi” obligatorii. Nevoia copilului este să fie în contact cu el, și noi să fim… prezenţi. Din păcate, așa uităm că „timp special” cu copilul nu înseamnă numai sau adesea să facem lucruri, „activităţi”, ci înseamnă să povestim, să ne ascultăm, să trăim impreună prezentul, fie că e vorba de o plimbare prin pădure sau că ne așezăm pe iarbă și ne relaxăm.

Oricât de complicat sună, copiii au nevoie să le simplificăm viaţa pentru a fi fericiţi. Să fie prezenţi, atenţi la cine sunt, ce simt, ce le face plăcere, dar și ce le displace.