Mind Education

Gânduri pentru părinți, ca terapeut și mamă

parenting domnica petrovaiparenting domnica petrovai

 

donica petrovai parenting

Lucrez cu părinți de 20 de ani. Și sunt mamă de aproape 14 ani. Am avut astfel ocazia să învăț și să înțeleg ceea ce e important pentru copii din ambele posturi: cea de specialist și cea de părinte. Și șansa unică să observ cum procesul de cunoaștere și descoperire a copiilor a evoluat odată cu mine.

Copiii mei mi-au oferit suficiente provocări, dar poate cea mai importantă e legată de mine: mi-au arătat, dincolo de ei, de ce am eu nevoie, pentru a putea răspunde nevoilor lor. De altfel, dacă ești atent și ai disponibilitatea să te înțelegi, experiența de părinte îți oferă una dintre cele mai valoroase lecții de autocunoaștere: îți observi felul de a fi, progresele, vulnerabilitățile sau propriile-ți neputințe.
Așadar, cea mai trainică și mai importantă schimbare pe care un părinte trebuie să o facă începe cu propria-i persoană.

În graba de zi cu zi, deseori uităm să fim cu adevărat atenți la ce ni se întâmplă și procesăm doar o mică parte din ce trăim. Iar nevoile și comportamentele copiilor noștri sunt adesea profund influențate de propriile noastre trăiri, multe din ele neconștientizate, neînțelese, uitate. În consecință, eșuăm să-i mai vedem cu adevărat pe copii și să le înțelegem nevoile. Ba mai mult, uneori devenim ostili: ne înfuriem, țipăm, criticăm, pedepsim. De fapt, ne apărăm pentru că ne simțim noi înșine amenințați. Gândurile și emoțiile noastre devin centrul atenției, și nu copiii. Experiențele noastre influențează modul în care interpretăm și judecăm ce trăiesc copiii noștri. Și, în viteza cu care trăim, ca părinți, cu greu mai reușim să vedem și să discernem cine sunt și care sunt de fapt nevoile copiilor noștri.

 

Ce le spun eu părinților înainte de a vorbi despre copii

  1. Relația ta cu tine ca părinte este sursa siguranței, încrederii sau, dimpotrivă, a nesiguranței, neîncrederii copilului tău. Ca părinte, ești influențat de trecutul tău, de modul în care ai fost crescut de părinții tăi. Caracterul și maturitatea ta emoțională sunt rezultatul experiențelor acumulate până acum. Mai exact: cum iei decizii și cum faci alegeri. Dacă îți plac schimbarea și noutatea sau, dimpotrivă, te îți provoacă neliniște și anxietate. Cât de multă încredere ai în tine. Cât de autonom sau dependent ești în relații. Cum reacționezi când ai o suferință sau un disconfort. Cum te bucuri de viață. Ei, pe toate acestea, bune sau rele, copilul tău le va deprinde în mod automat de la tine, cu atât mai mult dacă aveți același temperament. Dacă vrei să reacționeze sau să facă lucrurile diferit, trebuie să te reîntorci la tine. Tu ești cea mai valoroasă sursă de învățare pentru el, iar problemele tale emoționale pot fi cu ușurință deveni și ale lui. Așadar, este în puterea ta să te schimbi, să te reinventezi, pentru tine și familia ta.
  1. Relația de cuplu și felul în care părinții își exprimă iubirea, afecțiunea, aprecierea sau atenția au un impact direct asupra maturității emoționale a copilului. Asupra sănătății lui mentale și emoționale. Multe cupluri fac greșeala ca, odată ce au copii, să pună relația de cuplu în plan secundar. Rezultatul? Adună multe frustrări, resentimente și nemulțumiri care, din păcate, se vor răsfrânge asupra copilului. El încă nu este pregătit emoțional să facă față suferințelor din cuplu fără să fie afectat. La fel de păguboasă este și atitudinea cuplurilor își spun: „Este mic, nu înțelege, doar noi nu ne certăm de față cu copilul.” Însă el simte. Relația de cuplu este mediul în care crește și se dezvoltă. O relație de cuplu fericită și întreținută cu grijă înseamnă un copil fericit, deschis, vesel, care se simte în siguranță. Din fericire, din experiența de la cabinet, mulți părinți înțeleg repede și-mi spun la plecare: „Știți, noi am venit pentru copil, dar ne-am convins că schimbările încep cu noi”.
  1. Cunoașterea copilului, cu temperamentul lui, și acceptarea nevoilor lui de dezvoltare dincolo de convingerile tale ca părinte. Fiecare vârstă are prioritățile ei de dezvoltare și, în funcție și de temperament (sociabil, vesel, timid, introvertit etc.) îi poți oferi copilului încrederea de care are nevoie. Trebuie să-i fii aproape, să faci eforturi să-l înțelegi (și să te înțelegi) – și nu să îl trasformi într-o proiecție a convingerilor tale despre cum ar trebui să fie. Oricât îți e de greu să accepți, nu uita niciodată – copilul tău este diferit de tine. Tratează-l ca atare. Cât despre nevoi, aici e limpede: are mare nevoie de iubirea și acceptarea ta necondiționată. Mereu.