Identitatea și impactul ei în starea de bine
Construirea unei identități de sine stătătoare este o parte fundamentală a dezvoltării noastre mentale, emoționale și spirituale. Trăsăturile de personalitate, abilitățile, lucrurile care îți plac și cele care nu îți plac, sistemul de convingeri sau principiile, valorile tale și lucrurile care te motivează – toate acestea contribuie la imaginea de sine sau la identitatea ta.
Oamenii care pot vorbi cu ușurință despre aceste aspecte ale identității lor au de obicei o idee foarte clară despre cine sunt. Atunci când oamenii fac eforturi să le descrie sau nici măcar nu au idee care sunt aceste caracteristici, ne duce cu gândul la un sentiment de sine mai puțin definit.
Chiar dacă nu petreci mult timp gândindu-te conștient la identitatea ta, aceasta îți afectează în continuare viața. Dacă știi cine ești, îți permite să trăiești o viață cu scop, cu claritate și să dezvolți relații sănătoase cu ceilalți, prin urmare să ai grijă de sănătatea ta emoțională.
Toți copiii trec printr-un proces natural de atașament față de părinții lor când sunt bebeluși și apoi printr-un proces de separare de părinți, mai ales în timpul adolescenței. Detașarea de părinți este esențială pentru a funcționa într-un mod sănătos și matur în lume ca adulți.
Uneorii, însă, părinții nu le dau voie sau spațiu copiilor să treacă prin faza de separare. Deseori se simt amenințați, trădați sau le este foarte teamă când copilul începe să ia propriile decizii. Cu alte cuvinte, nu li se permite să dezvolte o identitate separată de a părinților și un sentiment clar de sine. În schimb, sunt prinși și nediferențiați de părinți, la fel cum este un bebeluș.
Cum se manifestă interdependența și identitatea nedefinită?
Câteva semne de lipsă a granițelor, a unei identități nedefinite încă:
- sentimentul că ești responsabil de stările celorlalți și ar trebui să le „rezolvi”
- nu prea petreci timp singur/ă, ci mai mult cu persoanele cu care menții o dependență
- nu prea spui „nu” atunci când ți se cer anumite lucruri; chiar dacă uneori te supraîncarci, preferi să accepți ceea ce îți cer ceilalți pentru că îți este teamă că te vor respinge, abandona și că nu ai putea face față dacă s-ar întâmpla acest lucru
- îți este dificil să iei decizii; iei decizii care să includă pe toată lumea, să nu se simtă dați la o parte
- lipsa unor limite/granițe între tine și persoanele apropiate
- lipsa unor hobby-uri, interese personale: „nu știu ce îmi place” sau contopirea „nouă ne place”
- îți este dificil să îți reglezi emoțiile, să te liniștești singur/ă, ai nevoie mai mereu să discuți cu ceilalți, să afli părerea lor
- împărtășești absolut orice cu ceilalți; „între noi nu există secrete, vorbim despre orice”
- sentimentul de vină atunci când faci ceva pentru tine sau când nu împărtășești ceva cu persoanele cu care te afli în fuziune/dependență
- sentimentul de iritare sau trădare atunci când celălalt nu îți împărtășește ceva minor
- anxietate crescută, mai ales atunci când trebuie să iei decizii singur/ă, să faci lucruri pe cont propriu
- stimă de sine scăzută
- o nevoie exacerbată de ceilalți și de aprobarea lor
Cum ajungi să ai o identitate nedefinită?
Câteva semne că ai trăit experiențe de fuziune în familie:
- să fii autonom, să faci lucruri pe cont propriu sau să faci alegeri diferite a fost văzut ca un semn de trădare
- toată lumea din familie a fost implicată excesiv în viața celuilalt și a avut puțină intimitate
- te-ai simțit rușinat/ă sau respins/ă pentru că ai spus „nu” oricăruia dintre membrii familiei tale
- unul sau ambii părinți au fost intruzivi și stricți
- ai simțit că trebuie să fii cine voiau părinții tăi – nu ai voie să ai propriile idei, interese
- familia ta a luat decizii ca o singură entitate, nu ca indivizi care se reunesc și împărtășesc ideile lor
- dacă un membru al familiei se simțea anxios, supărat sau deprimat, toată lumea îl simțea și era implicată în starea lui/ei
- te-ai simțit responsabil/ă de cum se se simțeau mama sau tata și/sau ai simțit nevoia să-ți crești mama sau tatăl
- realizările sau eșecurile tale aveau un impact direct asupra membrilor familiei tale
- familia ta a fost construită pe baza puterii și supunerii, mai degrabă decât pe egalitate și respect reciproc
Ce poți face?
Primul pas este să devii conștient de toate aceste lucruri care au un impact asupra ta, apoi să începi încet-încet să faci schimbări:
- să îți dai spațiu să explorezi mai multe lucruri pe cont propriu ca să descoperi ce îți place și ce nu-ți place
- atunci când îți vine să spui „da” din inerție, să îți lași câteva minute, ore sau zile să te mai gândești înainte să răspunzi; să îți lași spațiu să îți dai seama dacă vrei sau nu să îți asumi acea responsabilitate
- să îți lași spațiu să simți emoțiile copleșitoare de rușine, vinovăție, teamă, furie fără să le eviți
- să te oprești când vezi că îți vine să sari în ajutorul celorlalți fără ca ei să îl ceară
- să începi să iei decizii mărunte pentru tine, pe care să ți le asumi cu bune și cu rele
- să vorbești mai des cu ceilalți despre tine, interesele tale, mai ales cu persoane cu care te simți în siguranță și care nu încearcă să îți impună un anumit mod de a fi
- să îți exprimi părerile în discuțiile cu ceilalți, chiar dacă sunt diferite de ale lor
Aceste schimbări nu sunt ușoare și nu se întâmplă peste noapte, însă pas cu pas percepția asupra lucrurilor devine diferită, te simți mai încrezător, mai curajos, mai confortabil cu tine și cu ceilalți și pentru asta merită tot efortul, oricât de dificil ar fi pe moment și oricât ar dura în timp.