Iertarea și bunătatea în cuplu

Iertarea este despre a repara rupturile dureroase din relația cu partenerul. Este despre a asculta cu adevărat durerea sau furia celuilalt. Oricât de sincer ți-ai cere iertare, fără ascultare și înțelegere, nu există iertare. Atunci când ascultarea și înțelegerea „poveștii” celuilalt nu se întâmplă, acesta va rămâne cu resentimente, durere, frustrare, furie. Și, mai grav și trist, scenariul se va repeta.

Cât de des nu vi s-a întâmplat să reveniți la întâmplări din trecut și, în momentele grele, de ceartă sau reproșuri, să le readuceți în discuție, spre frustrarea celuilalt, care pare să nu mai înțeleagă nimic: „Iarăși vorbim despre ce s-a întâmplat atunci? Credeam că am încheiat discuția asta!”. Da, discuțiile se pot încheia, însă rupturile nu sunt întotdeauna reparate: rămân răni care din când în când reapar.

„Își cere cu mare greutate iertare, parcă îmi face un favor, mai ales când vrea să nu ne mai certăm. Simt că el crede că are dreptate, dar cedează să nu mai spun eu nimic”. Sau „Niciodată nu îmi cer iertare, deși știu că am greșit, e o chestiune de orgoliu, simt că aș ceda din putere, că el ar câștiga. M-aș simți vulnerabilă.”

De ce unora le este atât de greu să își ceară iertare?

În relația de cuplu, rupturile pot să fie dese, mai ales în situații de oboseală, stres sau atunci când încă avem probleme din trecut nerezolvate. Esențial este însă să îndreptăm, să remediem rupturile: să nu stăm certați. Asta ne face rău. La fel de rău ne fac și supărările pe care le ținem, din orgoliu, zile întregi. Așadar, ori de câte ori se produce o ruptură nu trebuie să o lăsăm să treacă de la sine. Pentru că nu trece de la sine. Niciodată!

Reparare înseamnă asumare: cum am contribuit eu la ruptură, fără justificări, scuze, explicații, ci prin exprimarea responsabilității. Abia apoi urmează reîntoarcerea către partener și, în fine, iertarea. Iertarea e la finalul drumului, a efortului de a-l înțelege pe cel de lângă tine și de a înțelege cum l-ai rănit. Dacă-i spui „Iartă-mă” înainte de a-l înțelege sau asculta, partenerul se va simți neauzit. Și tocmai de asta are nevoie: să simtă că ai înțeles cum l-ai rănit. Cu voie sau fără voie. Să îl asculți și să îl înțelegi. Asta nu înseamnă că ești de acord cu el până în pânzele albe sau că tu nu ai o altă perspectivă, că vezi lucrurile diferit. Înseamnă că ai ascultat și ai fost atent la nevoile partenerului. Și că cel de lângă tine se simte auzit. Spre exemplu: „Acum că te ascult îmi dau seamă că te-ai simțit rănit/ă atunci când ți-am făcut observație în prezența prietenilor noștri, intenția mea a fost cu totul alta, dar acum înțeleg mai bine de ce aveai tu nevoie atunci.”

Când iertarea este dificilă?

• Când celălalt nu este o prioritate pentru tine. Ești desprins de el și de nevoile lui. Îți este greu sau imposibil să fii empatic. Ești absent, detașat. Atent doar la tine și la ce simți. La nevoile tale. O persoană egocentrică, narcisică, rar sau aproape niciodată nu își cere iertare. Celălalt este de vină.

• Când partenerul tău este critic și mereu nemulțumit. Cum să îți ceri iertare când te simți neimportant și neprețuit de partener?! – „mă critică mai tot timpul, el spune că este spre binele meu, că mă ajută și mă corectează, dar eu mă simt mizerabil și ca să îmi fie mai ușor cu el devin și eu nepăsătoare. Simt când îl rănesc, dar nu-i spun nimic, nu cred că merită. Dacă s-ar opri din critică, mi-ar fi mai ușor.” Una peste alta, avem de-a face cu un veritabil cerc vicios. Fiecare așteptă de la celălalt o schimbare. Însă iertarea este posibilă doar atunci când toate rupturile sunt reparate.

• Când ești defensiv/ă și cu greu îți asumi contribuția, rolul tău la ruptura relației. Mai mereu celălalt este de „vină”, NU tu.

• Când într-un conflict îți e greu să-ți înfrunți partenerul. Eviți, de fapt, confruntarea de teama consecințelor pe care le anticipi: „Ne vom certa din nou. Mai bine să fie pace”.

• Când nemulțumirea sau disconfortul celuilalt te irită, enervează sau înfurie. Și atunci alegi să te distanțezi: „O las să-i treacă, că doar nu o să stau să o împac eu pe ea. Că doar ea a greșit”.

În concluzie, nu uitați: iertarea înseamnă siguranță și încredere în cuplu. Înseamnă bunătate. Să fii bun cu tine și cu cel de lângă tine. Să conștientizezi cât de rău ne putem răni atunci când durerea este de necontrolat.

Dar, mai presus de toate, că totul se poate remedia atunci când ascultăm, înțelegem, conștientizăm, regretăm și iertăm cu adevărat.