Mind Education

Interviu cu Domnica Petrovai și MamaPeToc

Cred că noi femeile avem mare nevoie să ne susținem și să ne promovăm reciproc munca. Eu îi mulțumesc Nicoletei pentru invitația de a răspunde la câteva întrebări pe blogul ei – mamapetoc.ro

Î: Domnica, după cum ți-am povestit, la finalul fiecărei luni organizez, alături de buna mea prietenă, scriitoarea Mihaela Pascu- Oglindă, un club de carte cu scop terapeutic (spunem noi) dedicat mamelor. Se numește cititOARE. Participantele la clubul de carte te roagă să le faci câteva recomandări pentru conversațiile dificile în cuplu. Cum le gestionăm?

Vă felicit pentru inițiativă! Femeile au nevoie de sprijinul, înțelepciunea și blândețea celorlalte femei pentru a fi bine cu ele, pentru a se înțelege și vindeca. Studiile psihologice întăresc această intuiție a femeilor, și susțin ideea că sunt multe aspecte emoționale mult mai ușor de acceptat, înțeles și vindecat, prin sprijinul unei comunități de femei, față de psihoterapia tradițională. Pentru că ai nevoie de deschidere, de un spațiu sigur să-ți dezvălui temerile sau insecuritățile, de apartenență la un grup.

Am făcut această scurtă introducere pentru întrebarea ta, pentru că marea provocare în conversațiile dificile este să ne vedem noi pe noi. Este zona în care, datorită stresului, disconfortului și a experiențelor trecute, avem tendința de blamare, învinovățire sau critică de sine, abandon al nostru și al partenerului sau respingere.

Pe de altă parte, este și una dintre experiențele cele mai valoroase din perspectiva clarității. Și aici este valoroasă comunitatea, când simți empatie și acceptare, îți este mai ușor să-ți asumi și partea ta, din conversația cu partenerul.

Prima mea recomandare ar fi ca, într-o conversație pe care o simțiți inconfortabilă, să rămâneți prezente cu trăirile, să vă dați voie să simțiți, fără să fugiți în analiză, judecată, blamarea partenerului sau judecata de sine.

Știu că este teribil de greu! Mai ales dacă nu ai experiența în care să fii vulnerabilă, să trăiești durere, furie, tristețe, dezgust, rușine, vină și altcineva să te audă, să fie alături de tine. Sigur, nu înseamnă că îți dă dreptate, sau nu înseamnă să cauți dreptatea sau adevărul. Înseamnă să îți dai voie să simți.

Așa, cu o minte curioasă și binevoitoare, blândă, îți descoperi propriile nevoi neîmplinite, propriile frustrări, îți dai seama cum ți-ai pierdut din putere sau poate dacă ai renunțat la tine. Sau îți reamintești experiențe din trecut, când simțeai la fel. Poate în copilărie sau in relațiile anterioare. Iar acum, proiectezi asupra partenerului ceea ce simți. 

Al doilea pas ar fi să conștientizați cum vă protejați când vă simțiți vulnerabile. Aveți tendința de detașare, de critică, de a „lăsa de tine”, de resemnare? A-ți înțelege modul în care să te protejezi este de mare ajutor, pentru că așa ajungi la nevoi. Cu compasiune, fără judecată.

Înseamnă că acolo este un loc dureros, o nevoie uitată sau poate ignorată.

De exemplu, atunci când te simți nesigură pe munca pe care o faci, pe ceea ce nu îți iese, se reactivează teama că nu ești suficient de bună, că vei eșua. Începi să te compari cu alte femei și, pentru că sentimentul este atât de dureros, îți este greu să stai cu el, adică cu tine, cu acceptare, iar atunci, mintea încearcă să găsească o soluție. Ți se pare că partenerul este cel care greșește, vorbește incorect sau nu este suficient de bun. Astfel, devii critică și vrei să-l faci pe el să fie mai bun.

Însă este despre tine și despre nevoia ta de acceptare și compasiune.

Emoțional, este dificil tocmai pentru că nu avem claritate asupra nevoilor, nici eu și nici el, iar astfel rămân cu convingerea că responsabilitatea nefericirii mele prezente, este celălalt.

Al treilea pas este să ne ascultăm unul altuia povestea. Perspectiva. Ce s-a întâmplat de fapt, fără să avem convingerea că știm intențiile celuilalt („să ne rănească”). Nu știm. Doar interpretăm.

Ar fi de precizat că, pentru unele conversații dificile câștigăm claritate în timp, luni sau ani. Ar fi înțelept să nu luăm decizii sau să „evaluăm” relația prin prisma acelor subiecte pe care nici eu și nici el, nu avem resurse să le descifrăm. Sau resurse să ne răspundem unul altuia nevoilor profunde. Abordați acele conversații pentru care aveți resurse, iar pe altele le puteți amâna pentru un moment mai potrivit.

Vă invit să citiți întreg articolul pe blogul mamapetoc.ro . Găsiți articolul aici.