Iubim așa cum muncim?
Poate nu vedeți acum nici o legătură a relației voastre amoroase cu munca, modul în care iubiți și cum vă simțiți în relații. Ați văzut probabil filmul Up in the Air (2009) cu George Clooney, Vera Farmiga și Anna Kendrick, dacă nu, vi-l recomand. Veți observa modul în care personajul masculin principal și-a ales munca, cum își trăia viața, însă cât de indisponibil era de fapt pentru el și ceilalți. Alegerea muncii, spune multe despre el, cu relații fără atașament, fără relații stabile și implicare. Cum este să alegi un job în care zi de zi comunici mesaje dureroase fără să fii afectat. Și, cum era și firesc, se îndrăgostește de o femeie și ea indisponibilă. Alege ce trăiește el zi de zi. Indisponibilitatea, fuga, ne-asumarea. Colega lui, o tânără ambițioasă alege mai înțelept, relația și viața reală, nu fuga și evitarea. Atașamentul lui evitant se regăsește și la muncă și în relațiile romantice.
O privire atentă a muncii o să vă dea o altă perspectivă asupra voastră. Și în muncă și relațiile de muncă avem nevoie să ne simțim în siguranță, să avem încredere în noi și celălalt. Ne putem observa cât de autonomi suntem sau de cât de mult control avem nevoie. Câte probleme avem în relațiile cu colegii și ce plângeri se repetă și ce spun ele despre tine. Când simți că tu dai prea mult mai mereu în relații și primești prea puțin. Oare? Sau este sentimentul tău de îndreptățire sau un comportament pasiv agresiv? Nu spui ce vrei în relațiile de muncă direct și apoi ești furioasă și nemulțumită, rănită? Sau există o incongruență între ce spui, ce gândești și ce faci în relația cu ceilalți? Sau ești perfecționist/ă, cu o mare dorință de a te vedea, de succes, putere și validare? Sau simți și crezi că tu îți asumi prea multe și că ai nevoie să schimbi asta? Că ești mai vigilent la nevoile celorlalți și mai puțin ale tale? Că te pui pe locul 2?
Cum repetăm aceleași greșeli și sfârșim în același mod relațiile sau angajamentele profesionale sunt o bună oglindă a ta. Cu toate interpretările pe care le poate face mintea noastră, în ciuda faptelor. Suntem adesea pe pilot automat. Suntem foarte rezistenți la schimbare în ciuda faptelor, să ne menținem congruența cu propriile teorii personale. Faptele și realitatea sunt greu pe perceput, când mintea este reactivă și face cu ușurință interpretări și judecăți. Pentru cei care nu sunt într-o relație romantică în prezent, pentru a-și îmbunătăți abilitatea de a fi pregătit/ă și disponibil/ă emoțional pentru o relație le recomand să își observe felul de a fi la muncă și oamenii de la muncă. Veți fi surprinși, însă este un exercițiu bun și dacă de exemplu aveți un partener care nu este dispus acum la schimbare în cuplu sau vă este d-voastră mai ușor pentru că nu ați adunat atât de multe resentimente și dezamăgiri să începeți d-voastră să exersați schimbarea în relațiile de muncă. Mai toate mecanismele noastre de protecție sunt active în relațiile la muncă, uneori nu atât de evidente ca și în cuplu, sau poate sub o altă formă. Empatia, autonomia, respectul pentru nevoile tale și ale celuilalt, dar și momentele de reactivitate, frica de confruntare, teama de greșeală, nesiguranțele, posesivitatea și controlul, incapacitatea de a spune pur și simplu NU, asta nu pot sau nu vreau, sau cum reacționezi la feedback-ul negativ, toate sunt oportunități de dezvoltare personală. Sunt surse de înțelegere a propriei tale identități, cine ești tu și a convingerilor despre relații. Cât de reactiv ești la muncă, cât de critic și vigilent la greșelile celuilalt.
Exersează aici și viața ta de cuplu se va îmbunătăți. Uneori, un spațiu dat celuilalt, și o retragere în a mai încerca să repari sau să îmbunătățești relația face bine. Nu înseamnă că îți retragi afecțiunea, ci lucrezi tu cu tine într-un alt context, al relațiilor profesionale unde probabil îți va fi mai ușor să faci progrese.