Iubirea are nevoie de gesturi concrete, simple

Ioana Chicet-Macoveiciuc a.k.a. Printesa Urbană a invitat-o pe Domnica Petrovai să-i răspundă la câteva întrebări despre cuplu, despre dinamica relației, despre rolurile și nevoile femeii, despre infidelitate, iertare și despre ce putem face pentru a nu ne pierde pe drum. Un interviu amplu în care vei afla: de ce ne despărțim mai repede acum decât o făceau generațiile trecute; de ce, cu toate că știm ce avem de făcut ca să ne fie bine împreună, ne este atât de greu să punem în practică tot ce știm; de ce ne atât de greu să fim blânzi cu partenerul; cum ar trebui să tratăm infidelitatea; de ce atât de puțini dintre noi reușesc să aibă relații de cuplu frumoase cu efort mic. Iată, pe scurt, ce spune Domnica:
„S-au schimbat așteptările și convingerile despre iubire. Oamenii vor să fie fericiți, au și resurse financiare și emoționale pentru a fi singuri și a-și căuta pe îndelete partenerul potrivit. Alternativele par să fie numeroase, însă doar par. Există iluzia acestei abundențe de posibili ideali parteneri alături de care viața va fi mai ușoară și mai frumoasă.
Convingeri cum ar fi Iubirea vindecă! Dacă iubești, atunci totul merge de la sine! Cheia este să găsești omul potrivit! sunt teribil de toxice pentru femeile și bărbații de astăzi. Această înțelegere a iubirii, imatură și nesănătoasă, face ca așteptările să fie nerealiste. Există acum o presiune uriașă asupra iubirii. O idealizare a ei.
Pe de altă parte, aceste convingeri și așteptări nerealiste sunt firești, mai ales că provenim dintr-o cultură atât de abuzivă, cu neîncredere în relații, suspiciune, comportamente pasiv-agresive, manipulare, subjugare, dependență, sacrificiu, perfecționism și deprivare de afecțiune fizică și emoțională. Ne-au lipsit experiențele în care să ne găsim propria identitate, nu știm cine suntem noi din cauza controlului prea mare exercitat de părinți asupra noastră, din cauza criticii, a neimplicării și a detașării lor emoționale. Și asta se reflectă în numeroasele relații de cuplu bazate pe dependență și nu pe o alegere conștientă a unui partener alături de care să împarți și binele și greul vieții.
Ce observ că s-a schimbat în ultimii ani este procentul femeilor și bărbaților care solicită divorțul. Dacă acum 15-20 de ani femeile solicitau divorțul în proporție de aproximativ 70-80%, în prezent, balanța s-a echilibrat și bărbații sunt preocupați în egală măsură de fericirea lor în cuplu, asta și pentru că divorțul a devenit acceptat social. Sigur, divorțul nu este o soluție pentru orice relație. În ultimii 5 ani, rata divorțului este într-o ușoară scădere și datorită accesului la serviciile de terapie și destigmatizarea terapiei de cuplu. Terapia de cuplu începe să nu mai fie asociată cu un eșec personal, o neputință, ceva rușinos și jenant. Pentru că nu am fost în stare singur, e nevoie să cer ajutorul unui străin. Ce știe el despre mine și cum mă poate el ajuta?
Dacă inițial preocuparea pentru educația copiilor și tot ce înseamnă parenting a dus și la foarte multe rupturi în cuplu, acum din ce în ce mai multe cupluri care au copii conștientizează că sănătatea emoțională a copiilor lor depinde de siguranța și iubirea exprimată și trăită în cuplu. Pe de altă parte, lipsa unei educații a relației de cuplu și lipsa modelelor nu dă multă speranță cuplurilor, care au sentimentul că nu este nimic de făcut și că singura alternativă sunt divorțul și separarea.”
Puteți citi întreg articolul aici