Mamă şi fiică. Am nevoie să fiu văzută, apreciată şi iubită aşa cum sunt

Când asculţi poveştile de viaţă ale mai multor femei, inevitabil se ajunge şi la discuţia despre relaţia mamă şi fiică. Indiferent dacă această relaţie a fost una apropiată sau mai puţin apropiată, orice fiică îşi doreşte să fie văzută, apreciată şi înţeleasă de mama ei. Şi să se simtă iubită.

De ce relaţia mamă şi fiică este atât de intensă

În primul rând, există o mare presiune culturală care ne spune că toate mamele sunt bune şi iubitoare. Adevărul este că fiecare mamă reacţionează faţă de fiica ei nu cum ar reacţiona o mamă ideală, ci ca o persoană individuală cu istoria ei de viaţă, cu experienţele şi emoţiile ei. Rezultatul mai multor generaţii de femei dinaintea ei. Sigur că majoritatea mamelor sunt bune, dar dacă mama nu s-a confruntat cu durerea şi vulnerabilităţile ei, îi transmite fiicei mesaje care o împiedică să-şi atingă potenţialul ca femeie.

În al doilea rând, ca mamă e nevoie să fii un „acrobat” foarte bun ca să traversezi cu bine etapele de dezvoltare ale fetei. Pentru că uneori, implică scopuri contradictorii şi tensiuni inevitabile. Chiar şi mamele care fac o treabă excelentă cu copiii lor când sunt bebeluşi, au nevoie să înveţe cum să fie în armonie cu un copil mic care începe să exploreze lumea şi mai apoi cu un preşcolar care îl ia pe „nu” în braţe şi va face totul pe dos.  Când fiica ajunge la adolescenţă, mama are nevoie deja de un set diferit de abilităţi: să-i permită fiicei să-şi urmeze drumul şi asta în timp ce ele să rămână totuşi apropiate. Mai târziu în viaţă, când fiica a devenit deja o tânără femeie, e nevoie ca mama să rămână apropiată de aceasta; toate acestea, în timp ce i se permite fiicei să se mute din casa părinţilor fizic dar şi simbolic, să-şi facă alegerile pe care le doreşte şi să fie responsabilă pentru propriile alegeri mai puţin inspirate.  De multe ori, acestea presupun ca fiica să se depărteze de modelul mamei în comportament, în viaţa sau cariera pe care şi-a ales-o. Dificilă misiune, nu-i aşa? Fiica are şi ea, la rândul ei, o mare provocare să treacă prin toate acestea.

În plus, o mamă se identifică mai bine cu fiica decât cu fiul.  O mamă îşi percepe fiica, mult mai adesea decât fiul, „drept o prelungire a sa, mai degrabă decât ca fiind o persoană de sine stătătoare”, spune Karyl McBride, psihoterapeut. O tema constantă care apare în şedinţele de psihoterapie este că „mama nu era curioasă să vadă cum sunt eu, ci îmi spunea ea cum ar trebui să fiu”. Ce se întâmplă este că fata se formează ca persoană pentru mama ei, pentru părinţii ei şi nu învaţă cum să fie ea. Aşa că, eul nostru autentic – partea din noi care este deschisă către emoţii, experienţe şi intimitate rămâne nedezvoltată ( Louis Cozolino).     

Inevitabile tensiuni apar chiar şi în relaţiile bune dintre mamă şi fiică 

Şi relaţiile apropiate mamă fiică trec prin prin toată paleta de emoţii şi presupun tensiuni. Asta arată şi studiul făcut de Karen Fingerman „Mixed Emotions, Enduring Bonds”  unde respondenţii au  fost femei adulte şi mamele lor. Interesant este că mamele au raportat mai puţine tensiuni decât fiicele. Conflictul şi tensiunea din perioada copilăriei nu presupune automat conflict, mai târziu, la maturitate. Ca argument în acest sens este ideea că o relaţie apropiată mamă – fiică poate deveni tensionată când fiica începe să ia propriile decizii. Este posibil ca mamele şi fiicele care experimentează un conflict în primii ani să dezvolte moduri eficiente de negociere a diferenţelor dintre ele, astfel că atunci când fiica devine adult relaţia dintre ele să fie destul de lină.

Călătoria către părţile tale dureroase şi rănite din relaţia cu mama

E nevoie de curaj şi perseverenţă să fii mamă într-un mod diferit decât a fost mama ta, mai apropiat de nevoile tale şi de nevoile copilului tău. Nu este o călătorie uşoară. Dar este o provocare mare pe care viaţa ne-o aduce în cale: să transmitem copiilor noştri cât mai puţin din moştenirea disfuncţională  pe care am primit-o noi. Dar acum ai posibilitatea să rescrii povestea vieţii tale. Cu mai multă iubire şi compasiune pentru tine.