Narcisismul – cum se manifestă și cum îl depistăm?

Ați întâlnit acele persoane absorbite de sine, cu o dorință febrilă de apreciere și recunoaștere, critice și exigente cu ceilalți, dar permisive și indulgente cu propriile acțiuni? Ați ghicit, este vorba despre personalitățile narcisice, foarte înfloritoare, într-o eră care pune atât de mult accent pe performanțe, individualism, competiție și aparențe.
Conform ultimei ediții a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, DSM V, între 50-75% din narcisiști sunt bărbați, proporție explicată în parte datorită trăsăturilor specifice genului: agresivitatea, competitivitatea, dominanța, normele sociale și practicile de creștere diferite ale băieților față de fete.
Și femeile pot fi narcisiste, însă aceste trăsături se manifestă în special față de înfățișarea fizică și imaginea corporală, de care tind să fie foarte preocupate, față de statutul copiilor și al familiei în societate. Ele sunt înclinate spre manifestări mai ascunse ale acestei personalități și se vor înfățișa adesea ca victime, martiri. Te vor copleși cu lamentările lor și îți vor spune cât de multe fac, au făcut și ce puțină apreciere au primit în schimb.
Totuși, atât femeile cât și bărbații pot fi reperați după o sumedenie de criterii comun împărtășite: iubirea față de propria persoană, sentimentele de grandoare, nevoia excesivă de admirație. Au urechi mai mult pentru cuvintele menite să le amplifice ego-ul deja umflat, fiind surzi la orice alt subiect de conversație. Își descriu din abundență îngrijorările, dar sunt incapabili să recunoască trăirile, dorințele și sentimentele celorlalți. Narcisistul în același timp farmecă și îngrozește. El poate apărea într-o armură strălucitoare, dar în realitate, e un maestru al iluziei, al măștilor menite să-l protejeze de niște suferințe mult mai adânci. Aroganța, lipsa de empatie și sentimentul de îndreptățire sunt câteva din ingredientele care transformă interacțiunile cu el în niște întâlniri frustrante și obositoare. E ușor să cazi pradă naturii lui seducătoare, inteligenței, performanțelor și aparentei încrederi de sine. E atât de impecabil pe dinafară, dar adesea atât tulburat pe dinăuntru.
Omul narcisist se consideră special, unic și are o nevoie insațiabilă de a fi în centrul atenției, fie că exprimă acest lucru vizibil sau mai discret. El face regulile, pentru ca apoi tot el să le încalce sau se așteaptă la tratament privilegiat, crezând că regulile se aplică numai altora. El e clientul care se simte îndreptățit să te rețină încă 30 minute peste ședință sau să întârzie în mod constant, fără a lua în calcul repercusiunile pentru ceilalți clienți. Este cu ușurință rănit de critică, de puncte de vedere diferite, de lipsa aprecierilor sau ignorarea propriei persoane. E suspicios cu privire la motivele pentru care ești drăguț față de el. Se consideră un expert și evident, superior ție. Îi povestești despre dificultățile de la locul de muncă, dar face rapid trecerea la propriile probleme, și eventual îți spune cum le-a depășit el, pentru a-i aduce mult așteptatele elogii. Te aude, dar nu te ascultă, pentru că e prea preocupat să-și formuleze mental următoarea replică. Probabil are scurte momente în care umanitatea și vulnerabilitatea reușesc să se ivească din fortăreața ego-ului – pentru a se arăta cald și grijuliu – dar e doar o chestiune de timp până apare din nou plictisit și dezinteresat. Probabil te întrebi dacă te înțelege cu adevărat, dacă știe cine ești, de ce ai nevoie și cum e să fii în pielea ta. E perfecționist și solicitant, lucrurile sunt fie făcute în felul lui, fie deloc, nu acceptă compromisuri. Are tendința să profite de ceilalți, să îi exploateze în avantajul propriu și se așteaptă să obțină tot ceea ce își dorește, indiferent ce ar însemna acest lucru pentru alții. Este lipsit de remușcări, nu poate oferi scuze autentice, pentru că a spune „Îmi pare rău” echivalează cu „Sunt cel mai rău om de pe pământ.” Poate cădea pradă adicțiilor (jocuri de noroc, mâncat compulsiv, muncă excesivă, consum de droguri și pornografie, sex riscant, shopping excesiv), ca strategie de a evada față de propriile stări negative și a se liniști, cel puțin temporar. Nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale, ceilalți sunt de vină pentru izbucnirile sale emoționale sau actele nepotrivite.
Există și o formă mai ascunsă, mascată a narcisismului, caz în care persoana atrage mereu atenția asupra modului corect și greșit de a-ți trăi viața, între bine și rău, având un discurs excesiv de moralizator. În vocabularul ei se află cuvinte precum „trebuie”, „niciodată”, „întotdeauna”, „totul sau nimic”. Se diferențiază de lumea „prejudiciată”, de cei fără moravuri și principii. Proclamă cât de bună ar deveni lumea dacă oamenii ar respecta regulile și declară mândru căutarea adevărului. Acest tip de narcisism se mai asociază cu tendința de a resimți emoții negative, a fi introvertit, de a se deprecia pe sine, pentru a câștiga compasiunea celorlalți. Fac adesea lucruri pentru alții și au un spirit de sacrificiu pe care nu uita să-l amintească celor din jur, din postura de victimă.
Voi ați întâlnit astfel de persoane? Care dintre trăsături le regăsiți în personalitatea lor? Cum a fost interacțiunea cu ele?