Nu divorțăm pentru că avem copii

Divorțul este, într-adevăr, una dintre cele mai traumatizante experiențe, pentru ambii parteneri. Iar atunci când cei doi au copii, decizia este cu atât mai grea. Da, este adevărat: divorțul îi afectează pe copii. Însă, oare, le este mai bine să crească alături de părinții care au probleme în cuplu?

Pe de altă parte, deseori se întâmplă ca părinții să decidă să se despartă în momente de criză, care, poate, ar fi putut fi rezolvată. Despre toate acestea, puteți citi un material amplu pe site-ul revistei Psychologies. Textul a fost publicat în ediția din luna iunie 2016. Mai jos, câteva fragmente:

Divorțul nu este o soluție pentru conflicte și tensiuni, orice cuplu are momentele lui de criză, ce pot fi depășite, dar, dacă asta nu este posibil și discutăm de abuz, atunci soluția este separarea pentru o perioadă sau chiar divorțul.

Femeile trebuie să vadă dacă nefericirea lor nu are legătură și cu ele; ce ar putea schimba? Cum au contribuit la această evoluție a relației? Au, poate, așteptări nerealiste, o imagine idealizată a ceea ce înseamnă viața de cuplu? Au o atitudine imatură asupra cuplului și a vieții de familie?

Când în cuplu exista abuz, este esențial ca femeia să se reîntoarcă către sine: ce anume din ea, din felul ei de a fi, din convingerile, trăirile și comportamentele ei, învățate de generații, au adus-o în această situație dureroasă?

Studiile ne arată că abuzul, traumele se transmit pe trei-patru generații. Ceea ce înseamnă că ai nevoie să-ți analizezi trecutul: cum au fost femeile din familia ta? Bunica, străbunica, mătușile? Cine a avut influență asupra ta?

Un copil rănit va fi un adult egocentric, dornic să fie el iubit și puțin capabil să iubească; femeia va fi nesigură pe feminitatea ei, și bărbatul – nesigur pe masculinitatea lui.