Obsesia românilor pentru provizii, un interviu cu psih. Bogdana Păcurari
Dinainte să fie confirmată prezența coronavirusului în România, românii s-au apucat să își facă stocuri de alimente, nu și de săpun sau soluții antibacteriene.
Se fac scenarii apocaliptice pe rețelele de socializare, dar și glume. Încerc să înțeleg ce e această isterie, (anxietate socială) ce o alimentează, e firesc să ne panicăm, și dacă viața noastră socială urmează să se schimbe radical. Ce se întâmplă când creierul simte pericolul? Iată mai jos un răspuns amplu al colegei noastre Bogdana Păcurar, la invitația jurnalistei Alexa Stănescu.
Faptul că este un virus nou ce încă nu are un antidot și despre care aflăm în fiecare zi lucruri noi, înseamnă o mare incertitudine și o lipsă de control, repercutându-se într-o senzație de lipsă de siguranță constantă. Creierul percepe incertitudinea ca fiind periculoasă, deoarece nu știm exact ce se va întâmpla și astfel nu ne putem pregăti corespunzător. Pentru mulți oameni, să tolereze incertitudinea este mai dureros decât să știe că rezultatul va fi unul negativ. Când vorbim despre incertitudine, vorbim și despre ambiguitate, despre a nu avea cunoștință ce este la final. E important să conștientizăm că practic, majoritatea situațiilor în care ne aflăm în viață sunt mai degrabă incerte, nuanțate, rareori albe sau negre. Oamenii sunt cei care aranjează și planifică viața pentru a-și crea stabilitate. Cu toții putem identifica cel puțin o situație în care anxietatea și incertitudinea ne-au dat bătăi de cap. Apoi mai e frica asupra faptului că ne putem îmbolnăvi prin simpla expunere socială. Anxietatea socială este o stare de neliniște și agitație interioară ce apare în contexte sociale și în interacțiunile cu ceilalți. Poate că pentru unii dintre noi anxietatea socială s-a manifestat deja în trecut, încât a declanșat un atac de panică și astfel am ales să evităm orice context care ne-ar putea pune în aceeași situație neplăcută. Treptat, ne construim viața în jurul anxietății, devenind suspicioși și temători față de expunere și față de reacțiile celorlalți, dând crezare mai mult gândurilor noastre decât realității. Astfel confruntarea cu o situație precum acest virus poate declanșa comportamente extreme precum cumpărăturile excesive și izolarea socială.
De asemenea, mai sunt cei cu o personalitate predispusă la vulnerabilitate în faţa pericolelor sau bolilor, ceea ce implică frică exagerată de catastrofe considerate iminente ce pot să se întâmple oricând şi pe care nu le putem preveni. Uneori, anxietatea socială combinată cu vulnerabilitatea în fața bolilor, pot fi atât de puternice încât deformează percepția asupra realității într-o proporție destul de mare încât nu mai avem acces la resurse pentru a ne proteja cu adevărat.
Se glumește pe retețele de socializare, au apărut meme cu coronavirus, dar tocmai cei care fac haz de necaz vor fi cei care golesc rafturile. Funcționează aici spirala tăcerii?
Bogdana Elena Păcurari: Umorul este una din modalitățile prin care facem față stresului, un sistem de apărare. Dar, în timp ce o oarecare frică de necunoscut este un instinct uman menit să ne protejeze de potențialele amenințări, unele dintre acestea – cum a fost cazul și altor boli care au început în străinătate, precum SARS, gripa aviară și Ebola – pot fi alimentate de xenofobie, care adesea se manifestă prin comportamente de ”glumă” adică o agresivitate mascată sau chiar o agresivitate propriu-zisă, fizică asupra celorlalți, considerați o amenințare.
Persoanele care au deja anxietate în privința sănătății sau tulburare de anxietate generalizată sunt mai predispuse să se îngrijoreze de potențialele amenințări precum coronavirusul. Panica apare atunci când oamenii supraestimează o amenințare și își subestimează abilitățile de a face față situației.
Citește întreg articolul aici.
