Cum se comportă un histrionic la birou? Despre personalitatea histrionică (3)

Cum se comportă un histrionic la birou? Cum se comportă la început și ce se întâmplă pe termen lung? Cum atrage atenția dacă nu mai merge cu drăgălășenii și complimente?

Cu toate că în primă fază un histrionic este agreabil și îți este foarte ușor să stabilești o relație bună cu el, cu timpul începe să scoată la suprafață comportamente și reacții care îngreunează colaborarea. Poate crea atât o atmosferă foarte plăcută cât și o dramă de proporții mari care se propagă asupra celor din jur. Poate fi amuzant, dar și obositor. Poate avea crize emoționale, are nevoie de multă atenție și este ca un sac fără fund când vine vorba de satisfacerea propriilor nevoilor. Așadar, va fi foarte ușor să te lași prins în drama pe care o creează și să răspunzi emoțional: îl compătimești, îl învinuiești, vrei să îl ajuți, te enervezi, te frustrezi, te entuziasmezi.

Puteți citi mai multe despre personalitatea histrionică aici

Ca să ilustrez mai bine ce înseamnă un histrionic la locul de muncă am să descriu un caz ipotetic. George aplică pentru un job nou și vine la interviu cu recomandări foarte bune. Îl impresionează pe cel care îl intervievează cu deschiderea, ideile și prezența sa și este angajat (a nu se înțelege că dacă ești histrionic ești automat acceptat la un interviu, doar că îți va fi mai ușor să creezi o atmosferă plăcută). Rapid, George se integrează în departamentul său, vorbește pe rând cu toți colegii și îi impresionează pe fiecare cu umor, șarm și cu sprijinul pe care îl oferă. Pune preț pe modul în care se îmbracă și flirtează mai mult sau mai puțin subtil cu colegele, care deja îl cam plac – a reușit să le atragă atenția. La ședința de departament, vine cu idei foarte interesante care ar necesita multe discuții detaliate, dar nu se arată dispus să discute detaliile.

Peste câteva luni, devine clar că George are nevoie de foarte multă atenție. Deși la început era interesant să îl auzi povestind, ți se părea drăguț că îți oferă ajutorul și chiar face lucruri înainte să i le ceri (chiar dacă nu aveai intenția să i le ceri), acum a devenit agasant și obositor. Parcă nu mai ai spațiu să îți faci treaba că vine George și interferează, mai propune el tot felul de soluții, insistă să le implementezi, sau pur și simplu povestește tot felul de lucruri și te distrage de la ce ai de făcut. La început ți se părea drăguț că îți tot face complimente, de la un timp devine inconfortabil.

Dacă reziști tentativelor lui de a-ți atrage atenția și nu mai merge cu astea, nici o grijă, mai are un as în mânecă: victimizarea. De acum încolo, în fiecare zi tocmai el pățește câte ceva: îl supără cineva în metrou, îl suprasolicită șeful, soția îl neglijează, un coleg are ceva cu el, i s-a luat curentul, deci universul complotează împotriva lui. La următoarea ședință, colegii se plâng că stă prea mult în pauze de țigară sau cafea, că nu pune accent pe detalii, că lasă lucrurile neterminate se plânge etc. El intervine și contracarează spunând că nu este apreciat pentru toate lucrurile pe care le face și monopolizează discuția cu asta. I se întâmplă lucruri, dar el nu se vede responsabil de ele sub nicio formă. Ba mai mult, se înfurie când este tras la răspundere.

Cum să te comporți ca să poți avea o colaborare productivă cu un histrionic, într-un articol viitor.

De asemenea, puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici