Prietenia dintre fete: cum ne sprijinim fetele să fie bune prietene

Nu pricep, te comporți ca și cum sunteți cele mai bune prietene și apoi acasă mi-o bârfești îngrozitor! Ce prietenie este asta? Pentru multe fete și femei prietenia este o provocare. Sunt fete și femei care preferă prieteniile cu băieții sau bărbații și spun că femeile nu sunt de încredere. Ce se întâmplă în viața intimă a prieteniei dintre două fete sau femei?

Sunt fetele și femeile mai răutăcioase?

Răspunsul simplu este NU. Mai explozive, DA, mai expresive și vocale, uneori DA. Mai ușor de rănit în relații, DA. Cu mecanisme de protecție care ne fac mai vulnerabile în relații, da. Distragerea atenției, evitarea conflictelor și detașarea, adesea utilizate de băieți și bărbați, sunt mai rar folosite de fete. Grija pentru propriile nevoi și autonomia emoțională mai puțin încurajate de părinții care încă își susțin fiica să aibă grijă de ceilalți, să fie bună, cuminte și înțelegătoare. Nimic rău în asta, dacă nu ar fi cu prețul renunțării la propriile ei nevoi, la propria ei identitate, dincolo de sprijinul celorlalți. Să știe cine este, care îi sunt granițele, dorințele, limitele înainte de a fi exclusiv preocupată de nevoile celolalți sau de a fi vigilentă să nu supere, dezamăgească, să facă pe plac sau să primească atenția celuilalt.

Hărțuirea și agresivitatea verbală, cel puțin la vârsta adolescenței este la fel de frecventă din partea băieților către fete, cum este din partea fetelor către alte fete. Forma diferă. Ironiile, sarcasmul sunt folosite în egală măsură de băieți și fete. Detașasarea și retragerea din relație, este adevărat, sunt mai frecvent folosite de băieți, însă și fetele aplică între ele tratamentul tăcerii. Ca formă de pedeapsă și răzbunare.

Nevoia de conectare a fetelor, mai ales în situații stresante, este mai mare și asta înseamnă o mai mare vulnerabilitate și disconfort în relații. Se simt ușor respinse și abandonate. Deși de multe ori am fost tentată, din păcate, să judec femeia ca rănind mai mult. Dar oare nu rănești la fel de mult și când te detașezi deși cel de lângă tine are nevoie de tine?  M-au salvat de aceste judecăți prietenele mele de-o viață, prieteniile de lungă durată, sigure, stabile și, într-un mod profund fetele mele. Alături de ele m-am apropiat de vulnerabilitatea feminină în modul cel mai intim. De momentele lor de durere, tristețe, furie, irascibilitate, bucurie, entuziasm, încântare. Nevoia lor de îmbrățișare și alinare. Nevoia lor de a explora, de a îndrăzni, de a avea curajul, de a încerca și învăța lucruri noi, dincolo de ce e potrivit sau e potrivit pentru o fată. Nevoia lor de a-și vărsa oful, furia, dezamăgirea, nemulțumirile, enervarea, nedreptatea. Să fiu puternică, mai puternică pentru ele. Să nu mă copleșească și îngrijoreze disconfortul lor prezent fără să pierd sensibilitatea și compasiune datorită propriilor mele frici și neputințe. Să pot să fiu alături de ele. Cât pot de mult și de des. Și când nu pot sau nu mai pot, să le învăț și despre limitele mele umane. Adolescența este un bun moment în care împărtășirea propriilor vulnerabilități le ajută să înțeleagă mai nuanțat relațiile, omul autentic, dincolo de judecăți, perfecționism și interpretări. Și, atât de valoros, iertarea și asumarea în relații. Când puterea pe care o simte părintele nu mai este atât de mare și ești în fața unui om care înțelege și simte când tu ești cel care îl rănești și îți asumi asta, și schimbi, cu efort și greutate.

Sunt fetele capabile de relații profunde, stabile, de lungă durată și autentice de prietenie?  Da, și mai mult decât atât, este nevoia lor, a fetelor și a noastră, a femeii, de conectare profundă, explorare, descoperire și trăire a vieții alături de alte fete și femei. O fată și o femeie are nevoie de prietenia cu alte fete și femei. Așa ajunge ea la ea într-un mod diferit de relația cu un băiat sau bărbat.

O relație bună cu tine ca femeie, cu fiica sau fiicele tale, cu sora sau surorile tale și modelele tale de feminitate, mama, mătușa sau alte femei care te-au inspirat, toate sprijină fata în maturizarea ei emoțională. O femeie capabilă de bune relații cu alte femei și prietenii de lungă durată este o femeie cu maturitate emoțională. Fetele au nevoie să exploreze relațiile, să știe când să rămână în relație, dar și când să pună punct unei relații, fără vină sau jenă că rănește. Așa se cunoaște ea pe ea, prin aceste experiențe.

O fată rănită care se simte în nesiguranță alături de părinții, bunicii, fratele sau sora ei se va proteja și apăra adesea prin atac, și așa apar geloziile, posesivitatea, comparațiile și competițiile dintre fete. Și răzbunarea, manipularea și abuzul. Și îndreptățirea.

Rănești când te simți sau ești rănită și când încă totul este despre tine nu și despre cel de lângă tine. Când nu ai primit și oferit empatie și compasiune. Trist este că multe fete, mai ales la vârsta adolescenței nici măcar nu știu că au o suferință adâncă. O îngroapă zi de zi să le fie mai ușor să meargă înainte. Nu au trăit sau nu au mai trăit siguranța în relația cu cei apropiați, nu au trăit repararea rupturilor, acceptarea și validarea disconfortului. Nu este cineva pe care să poată conta când are nevoie să țipe, să își exprime furia, supărările, frustrarea de a pierde, de a nu primi când vrei atenție și apreciere, frustrarea de a accepta limitele tale și ale celuilalt. Frustrarea de a greși și a tolera greutatea și puterea de a o lua de la capăt, de a nu renunța. Dezamăgirea. Tristețea că ai rănit și efortul de a repara și de a-ți cere iertare, de a înfrunta rușinea și vina și a spune acel Iartă-mă de care ai nevoie și de care are nevoie relația.

De ce depinde ca ea să nu se rănească și să rănească atunci când se simte respinsă sau când nu se simte confortabil?

Adolescența este momentul în care fetele învață despre relații, învață să se desprindă de părinți și au nevoie de noi să nu ne simțim respinși. Să le dăm drumul fiind mereu alături de ele și ele putând mereu conta pe noi. Momentele când se îndrăgostesc și dezîndrăgostesc, când trăiesc pentru prima dată ce înseamnă o relație romantică de atașament cu altcineva decât cu părinții, care nu-i, așa nu le vor părăsi. Vor simți teama de abandon și frica de a nu fi suficient de bune. Sau tentația și dorința de a se agăța de relații, teama de a fi singure sau nevoia lor de a fi iubite sau de a fi într-o relație. Sau teama de intimitate și amânarea de a intra într-o relație, pentru că băieții sunt imaturi sau prea copilăroși.

Experiența ei alături de cel care are nevoie de ea și simte sufocare, cum să nu rănescă, cum să se despartă fără să rănescă? Multe frământări și întrebări. Cu cine vorbesc ele? Cine le ascultă fără să fie judecate, umilite sau controlate?

Mulți părinți nu suportă desprinderea și se agață, sunt intruzivi, au tendința de a controla fata. Nu îmi mai spune ce face la școală și nu știu mai nimic! Nu îi dă spațiu, să experimenteze grija pentru ea și intimitatea, nu dependența de celălalt. Să știe tot ce face. Aveți încredere în fiica d-voastră fără să o ignorați, fără să renunțați la limite, la rutine, la reguli. Fetele au nevoie și contează pe asta. Că veți rămâne părinții pe care ea poate conta și că voi sunteți în controlul relației, NU al ei.

Răutățile sunt adesea un semn de depresie, furie neexprimată sănătos și insecuritate a fetelor

Depresia este mai frecventă în rândul fetelor și pentru că nu știu că au o suferință emoțională, își distrag atenția de la ea sau au un disconfort emoțional firesc vârstei pe care părintele nu știe să i-l valideze, accepte, înțeleagă și să îi ofere acel spațiu al siguranței unde își poate descărca frustrările, nervii, furia, dezamăgirile. Furia, irascibilitatea adunată înseamnă depresie pentru fete și viitoarele femei. Dependența de telefon este pentru fete adesea o dependență de relația cu celelalte fete, nevoia lor de socializare și conectare odată cu desprinderea de familie. Să avem grijă de ele și să nu le pedepsim când au o suferință, este un semnal de alarmă și cer ajutorul. Atunci când vă par rele și când rănesc.