Mind Education

Reacțiile intense din cadrul unui conflict: ce se întâmplă de fapt?

sursa: Pexels

Ți s-a întâmplat să ai un conflict cu partenerul tău, care din exterior să pară minor, dar care pentru tine să aibă o semnificație deosebită? Să auzi o anumită frază, cu o intensitate atât de dureroasă încât să ”nu îți vină să crezi cum de a putut să o rostească?” Ai încercat să justifici în mod repetat cât de important este un anumit lucru, însă te-ai lovit de rezistența celeilalte persoane? Acțiunile unuia dintre parteneri trezește în celălalt reacții, ca răspuns la ce a simțit în relație: critica declanșează defensivitate, iar apropierea fără limite poate conduce la detașare.

De ce uneori reacționăm atât de intens emoțional?

Fiecare dintre noi avem părți vulnerabile, care se activează în contact cu ceilalți. Un anumit gest, cuvânt sau reacție ne pune față în față cu ceva din istoricul nostru, un punct sensibil care se reactivează în situația dată. Astfel, certurile din prezent nu sunt de multe ori ancorate în realitatea imediată și nu sunt despre cine nu a spălat vasele la timp, ci mai degrabă este vorba despre anumite vulnerabilități care ies la suprafață. 

Aceste vulnerabilități pot avea la bază atât un eveniment traumatizant din istoricul relației de cuplu, cât și stresori individuali, din experiențele de viață ale fiecăruia. Având astfel de repere personale, reușim să ne ghidăm interacțiunile din prezent, dar cu riscul de a ne proteja excesiv, când pericolul nu este aici și acum. De exemplu, putem avea reacții intense când după un eșec la locul de muncă, primim un reproș în legătură cu o activitate pe care am uitat să o facem acasă. O altă situație poate fi atunci când refuzul partenerului față de actul sexual se suprapune peste o rană de respingere anterioară.

Cum s-au dezvoltat aceste reacții?

Pentru a face față situațiilor din viața noastră, fiecare dintre noi dezvoltă strategii de supraviețuire, care au la bază diferite credințe, cum ar fi: ”Este important să fii puternic!”, ”Nu poți avea încredere în ceilalți”, ”Să nu ai încredere în femei”, ”Dacă te apropii foarte tare de cineva, vei fi rănit” etc. Astfel, noi funcționăm în baza acestor mesaje, care se activează mai ales într-un context de conflict. Este ca și cum partea rănită din noi interacționează cu partea rănită din celălalt, potențându-i comportamentele pe care el/ea încearcă să le evite.

Astfel, pare că vulnerabilitatea partenerului meu trezește în mine anumite răspunsuri menite să mă protejeze, dar care la rândul lor declanșează în celălalt alte mecanisme defensive. Fiecare dintre noi se apără, dar și rănește în același timp, menținând împreună acest cerc vicios.

Cum arată un exemplu concret al acestui dans dintre vulnerabilități?

Sara și Marc sunt împreună de 1 an de zile, însă în ultimele luni conflictele au escaladat puternic. De când ea a început să se specializeze în domeniul ei, mergând la mai multe cursuri, lui i s-a activat puternic teama de abandon. Pentru a face față acestei vulnerabilități, Marc, care are credința de bază că ”nu ar trebui să ai încredere în femei”, a dezvoltat anumite strategii, precum: suspiciunea, întrebările frecvente, un comportament care tinde spre agresivitate. Sara, în schimb, are credința că este mai important să fie solitară în situațiile cu multe responsabilități, cum este cea de față. Astfel, ea devine copleșită de reacțiile partenerului, deprimată și nu reușește să își exprime nevoile, fapt ce o determină să se retragă din interacțiune, să fie independentă și să evite asertivitatea (strategii de apărare care funcționează pentru ea în momentele dificile, dar care îl sensibilizează și mai tare pe Marc). 

Dinamica este următoarea: cu cât Marc este mai insistent și mai dornic de apropiere, exprimată însă într-un mod agresiv, cu atât Sara va avea tendința de a se depărta, de a fi mai mult singură, fiind intimidată de interacțiunea cu partenerul. Deși amândoi își doresc să se conecteze unul cu celălalt, acțiunile lor contribuie la menținerea vulnerabilităților fiecăruia, lucru ce întărește conflictul dintre ei.

Întrebări pe care ți le poți adresa pentru a reflecta asupra propriilor vulnerabilități:

Bibliografie: 

Scheinkman, M., & DeKoven Fishbane, M. (2004). The vulnerability cycle: Working with impasses in couple therapy. Family Process, 43(3), 279-299.