Conversațiile dificile – cum să vorbesc fără să rănesc sau să fiu rănit
Adesea auzi oameni care vorbesc despre dorințele lor de a avea relația de cuplu mult visată sau relații bune cu colegii sau prietenii. Nemulțumiți și dezamăgiți de relații. Și, firesc, ceilalți sunt de vină. Însă puțini sunt dispuși să își asume relațiile, eșecul sau distanța din relații. O relație bună, apropiată, de încredere, înseamnă și să îți asumi disconfortul și greutatea unor discuții dificile. Să nu fugi de ele. Pare mai comod să spui despre celălalt că este „egoist”, „agresiv” sau „că te-a dezamăgit” decât să vorbești cu el despre ce se întâmplă între voi. Cu toții împărtășim teama de a nu răni sau a nu fi răniți în relații. Sau sunt alții care spun că s-au „săturat” să spună mereu ce simt fără ca cel de lângă el să le răspundă. Ce înseamnă să spui ce simți? Este un sfat atât de des întâlnit când vine vorba despre relații: „Spune ce simți”. Oare? Despre asta este vorba? Asta este soluția „magică” a relațiilor bune?
Ai nevoie să negociezi cu emoțiile tale, pentru că emoțiile sunt rezultatul a ceea ce gândim, a percepțiilor și interpretărilor noastre. Iar judecățile și interpretările au legătură cu toate experiențele tale de viață de până acum. Când spun „mă simt rănit sau dezamăgit” e vorba de gânduri și emoții care au legătură cu fapte reale. Sunt interpretările mele, judecățile a ceea ce cred eu că înseamnă comportamentul celuilalt. De fapt, judec intențiile comportamentului celuilalt. Cel mai adesea, mult distorsionate de realitatea celui de lângă mine. O eroare frecventă în relații este convingerea că știu care sunt intențiile din spatele comportamentului celuilalt.
Multe relații eșuează sau mulți stau în relații proaste, resemnați, fără să schimbe mai nimic. Relații distante, reci sau superficiale, cu multă precauție și judecată. Sau relații încheiate, cu multe lucruri nespuse sau neclarificate, ori încheiate cu multe critici, jigniri, injurii, reproșuri. Celălalt a fost de vină. Fără să fie atenți la cum au contribuit ei înșiși la acest rezultat. Fără responsabilitatea relației. Aproape întotdeauna avem o contribuție în relația cu celălalt. Iar maturitatea și sănătatea emoțională a unui om se vede în sănătatea relațiilor cu familia, prietenii și colegii.
Mulți dintre noi avem nevoie să învățăm ce înseamnă o relație bună și, mai ales, cum să răspundem în momentele dificile, fără să rănim, fără să simțim că suntem răniți sau că nevoile noastre nu contează. Este una dintre cele mai valoroase abilități de care avem nevoie. Și implică o bună toleranță la disconfort și flexibilitate. Și atenție la perspectiva celuilalt.
Cum închei o relație când am ajuns să înțeleg că avem valori diferite și celălalt are un comportament care mă rănește? Sau vreau să vorbesc și despre nevoile mele pentru că simt că sunt ignorate. Am întâlnit atât de multe cupluri în care partenerii au spus după mulți ani ce i-au deranjat, rănit sau le-a lipsit. Și constată cu surprindere că partenerul lor habar nu avea despre ce a fost vorba: „Dar nu știai cât de rănit eram?”, „sau cât de nefericit eram?”. Sunt și cupluri care au aceleași subiecte de ceartă și sfârșesc mereu prin a se răni unul pe celălalt. Subiecte grele. Și, în timp, aleg să evite subiectele pentru că oricum, spun ei, „vom sfârși prin a ne certa.”
Simt furie și dezamăgire, pe de o parte, și pe de altă parte amân momentul în care să-i spun pentru că mi-e greu. Cum îmi cer iertare când știu că am făcut ceva care mi-a rănit prietenul, sau cum îi spun colegului de birou că mă rănește când mă bârfește cu alți colegi? Sau soțului că se simte neglijat în momentele când merg să mă văd cu prietenele? Mulți dintre noi avem momente când ne este greu să vorbim, sau o facem într-un mod care rănește sau renunțăm și rămânem cu prea multe lucruri nespuse și neclarificate. A avea o conversație dificilă este un disconfort pe care mulți îl evită, în ciuda faptului că tânjesc după relațiile din fanteziile și dorințele lor.
Evit sau confrunt o discuție dificilă? Evitarea sau confruntarea sunt cele mai frecvente moduri de a reacționa în situații dificile. Ambele însă par să nu ducă la un rezultat bun. Dacă evit, atunci mulți știu că problema rămâne și, adesea, se amplifică. Dacă o confrunt, risc să rănesc sau să pierd relația. Să fiu atacat agresiv, să mi se vorbească urât, să fiu jignit, criticat. Ce avem de ales? Avem nevoie de sfaturi mai bune decât „spune ce simți”, „o să fie bine” sau „fii și tu diplomat, vezi cum vorbești”.
Discuțiile dificile înseamnă uneori să închei o relație care nu este în acord cu valorile tale, să pui limite clare și ferme. Sau este un moment în care ai nevoie să crești și să evoluezi. În disconfortul acelor momente îți vezi neputințele, limitele, fricile și temerile, nesiguranțele și judecățile. Inflexibilitatea minții tale. Discuțiile dificile și conflictele reprezintă unul dintre cele mai valoroase momente de creștere și evoluție, dacă ai onestitatea să te uiți la tine. Atunci îți vezi vulnerabilitățile, judecățile, limitele și neputințele. Ce te ține departe de ceea ce ai nevoie pentru a avea viața împlinită după care tânjești.