Relațiile bune cu colegii ți le construiești tu
Firesc, ne dorim ca starea de bine să se manifeste în toate domeniile din viața noastră. Însă care sunt factorii care ne influențează starea de bine la serviciu? Dar și ce avem nevoie să știm și să înțelegem ca să creăm și, mai apoi, să păstrăm această stare?
Sunt nenumărate studii despre wellbeing sau starea de bine a angajaților, dar ceea ce face diferența și o influențează sunt relațiile sănătoase. Precursoare ale stării de bine, acestea au un rol determinant în confortul sau disconfortul de la birou, la fel cum relațiile toxice – cu multe conflicte și neînțelegeri – contribuie la un dezechilibru și pot chiar să ne influențeze sănătatea psihică.
Ce fac eu în relația cu mine?
În primul rând, este foarte important și de un real ajutor, în acest demers, să știm care sunt prioritățile noastre: ce ne place și ne aduce motivație, dar și care sunt lucrurile la care nu putem renunța și care limitele noastre. Un aspect neinfluențabil sunt colegii și, vrând-nevrând, trebuie să depunem un efort real, conștient pentru a clădi relații bune cu aceștia chiar dacă valorile, idealurile sau preferințele noastre sunt diferite.
Apoi, avem nevoie de congruență personală: să știu care sunt valorile mele și să urmăresc constant dacă ele sunt reflectate în comportament și acțiuni. Provocarea vine din faptul că studiile susțin că suntem influențați de mediu în proporție de peste 90%. Mai exact, pe fondul nevoii noastre de adaptare, mediul ne influențează și, adesea, influența acestuia asupra mea este semnificativ mai puternică decât invers.
Relațiile cu ceilalți înseamnă efort
Fără doar și poate este important și, mai mult, de ajutor să investim timp și energie pentru ca relațiile noastre cu colegii să fie bune, sănătoase și oneste. Dar dacă mediul în care îmi desfășor activitatea este unul toxic? Cu critică, bârfă, agresivitate verbală și emoțională. Iar exemplele sunt nenumărate: fie că avem de-a face cu un coleg care este uneori prietenos, iar alteori devine agresiv și foarte critic sau că există multă agresivitate sau lipsă de onestitate în ansamblul organizației etc. Ei bine, toate aceste comportamente sunt definite ca fiind abuzive.
Ce opțiuni am și ce anume este în responsabilitatea mea?
Ce pot face într-o atare stare de fapt? Să mă retrag, să evit sau, mai degrabă, să confrunt? Să fiu și eu, la rîndu-mi agresiv, critic, ori să fiu mai degrabă defensiv? Știința ne spune că în condiții de emoții puternice, amigdala (creierul timpuriu) este activată și logica – sau cortexul prefrontal – inactivată. Cu alte cuvinte, orice argument pe care îl aduc unei persoane furioase, triste sau rușinate va fi fără folos pentru că nu mă poate auzi. Într-o astfel de situație cel mai bun lucru de făcut este să limitez orice acțiune: adică să nu fac nimic. Să văd, simt și controlez emoțiile, să simt dacă mă înfurii și să pot opri acțiunea. Să conștientizez dacă și în ce fel sunt rănit de comportamentul celuilalt, dar să opresc reacția comportamentală. Pot să rămîn, așadar, în context, sau, dacă este foarte dificil, să îl părăsesc.
După ce emoțiile se liniștesc, voi căuta să înțeleg, cu calm, ce s-a întâmplat. Să văd ce a făcut celălalt, ce am simțit eu. Și abia apoi să vorbesc despre asta. Dar să am curajul să reiau discuția pentru a putea clarifica conflictul, să văd ce s-a întîmplat de fapt și cum m-a marcat și să pot spune de ce aș avea nevoie pentru mai departe. Toate, așa încât, relația să poată fi reparată, admițând că fiecare dintre noi poate greși. Fără însă să îl atac, jignesc sau să emit judecați de valoare. Să pot să vorbesc și să ascult. Situațiile recunoscute, înțelese și asumate au șanse mari să fie rezolvate.
Pe de altă parte, ce e de făcut în cazul în care relația nu se repară, celălalt nu te ascultă, repetă comportamentul sau devine din ce în ce mai abuziv? În acest caz, responsabilitatea nu mai este a ta, situația ar trebui să fie tratată și asumată (sau nu) de mediul de lucru și management.
Este părăsirea jobului o soluție? Aș spune că da: sunt situații în care a renunța și a ieși definitiv din context poate fi o alegere. Dar e bine să ținem cont de faptul că, cel mai adesea, noul job vine cu provocări similare. Și singurul lucru pe care îl am în control este relația cu mine însămi și modul în care fac tot ceea ce ține de responsabilitatea mea în raport cu ceilalți. Vi-aș recomanda, astfel, ca înainte de a lua o decizie, să facem tot ceea ce ține de noi. Contextul ne influențează, dar cu siguranță că și noi îl putem influența.
Primul pas este să mă cunosc și înțeleg
Dar cum pot, totuși, să ajung la înțelepciunea de a reacționa de cele mai multe ori potrivit? De a ști să pun limite și de a cultiva relații bune? Reacționăm uneori diferit, în funcție de celălalt, la același comportament. Adică uneori pot reacționa cu furie dacă un coleg ridică tonul și cu tristețe dacă un alt coleg face același lucru. Alteori mai degrabă mă închid în mine și evit interacțiunea, ori, în același context, răspund imediat agresiv.
Așadar, ce e de făcut? O soluție ar fi un jurnal în care să-mi notez momentele în care interacțiunea cu ceilalți a fost mai dificilă. După o altercație neplăcută, îmi notez contextul în care a apărut conflictul, reacția pe care am avut-o și ce am simțit. Să știu dacă l-am auzit pe celălalt, cât de repede am reacționat emoțional și cum am trăit experiența. Astfel, cu timpul, devin treptat din ce în ce mai conștient de momentele în care sunt reactiv, dar și de tiparele mele de comportament în momentele grele. Conștientizarea lor este un prim pas spre a mă cunoaște, astfel încât, în timp, cu compasiune, să pot reacționa cât mai sănătos în relații. Și, astfel, să fiu mai liniștit, cu o stare de bine constantă și prezentă.