Review: Când îngrijorarea te împiedică să te bucuri de viață – să înțelegem anxietatea.
E normal să simt anxietate?
Toată lumea se îngrijorează sau are stări de neliniște din când în când. Sunt situații în care aceste stări sunt absolut normale, te ajută să înțelegi că te confrunți cu o problemă și te determină să acționezi în concordanță cu ea. Anxietatea este o reacție umană cât se poate de comună, afectând aproape 30% din adulți la un moment dat din viața lor, și poate chiar să fie benefică în anumite situații. Totuși, dacă ai o tulburare de anxietate, aceste îngrijorări sunt persistente și apar în multe contexte din viața ta. Dacă anxietatea este mai intensă, ea îți poate afecta performanța la serviciu sau la școală, dar și relațiile. Prin urmare, poate să interfereze cu modul în care funcționezi și să te împiedice să te bucuri de viață.
De exemplu, dacă ai un examen important, e normal să te îngrijorezi înainte de el. Îngrijorarea te poate determina să înveți mai bine și să fii mai atent în timpul examenului. Dacă, însă, anxietatea este excesivă, ea poate să te împiedice să ai performanța dorită: fie că nu te poți concentra când citești pentru examen, sau că pierzi din vedere anumite părți dintr-un exercițiu, sau că pur și simplu te simți prea stresat să mai poți vedea rezolvările.
Îngrijorare vs. Anxietate
Îngrijorarea reprezintă un răspuns emoțional la o amenințare imediată și te poate împinge să stai să rezolvi situația (să lupți cu amenințarea), să fugi (să o eviți) sau să te blochezi (să nu faci nimic). De exemplu, imaginează-ți că vrei să treci strada și vezi o mașină care se apropie cu viteză. Mai rapid decât îți dai seama, îți poate trece prin minte că mașina ar putea să te lovească și resimți frică față de acest potențial pericol, dăunător pentru viața ta. Această teamă te determină să te protejezi de pericol: te dai un pas înapoi, stai pe loc și aștepți să treacă mașina sau fugi cât poți de repede pe partea cealaltă. Practic, în această situație, îngrijorarea te motivează să te protejezi de un pericol real.
Pe de altă parte, anxietatea este o stare de îngrijorare excesivă care apare atunci când anticipezi un pericol viitor, care încă nu există – nu vine nicio mașină, dar tu te gândești că ar putea veni. Acest lucru te poate determina să eviți să mai treci strada singur, gândindu-te că trecerea străzii îți cauzează starea și o poate agrava. Evitând situația, te vei gândi că ai evitat un pericol mare, lucru care îți va întări și mai tare convingerea că ai făcut bine să eviți. Pe termen lung, acest lucru, de fapt, îți întărește și îți crește anxietatea, în loc să o reducă, așa cum crezi tu.
Așadar, te confrunți cu anxietate dacă reacția ta nu este proporțională cu situația sau dacă te împiedică să funcționezi – eviți să cunoști persoane noi sau să ieși cu grupuri de prieteni, eviți să conduci, să te uiți la știri neplăcute, nu te poți concentra la sarcini simple, nu te poți odihni suficient, nu poți dormi singur, ai o stare de tensiune când trebuie să trimiți un e-mail sau să suni pe cineva și ajungi să nu mai faci asta deloc, ș.a.m.d.
Știi ce mai faci ca să îți amplifici starea? De multe ori, se poate întâmpla să te mai și critici: „îmi e frică de orice, uite, nu sunt în stare nici să trec strada singur”, gând care se poate transforma rapid în „sunt un incompetent”, „nu sunt bun de nimic”, „nu merit nimic”, etc. Da, toate aceste gânduri prin care te critici și te învinovățești cresc intensitatea emoției pe care o simți și cresc și probabilitatea ca ea să mai apară. Intri într-un cerc vicios care devine atât de familiar încât îți e greu să te lipsești de el – devine realitatea ta, filtrul prin care privești și transformi realitatea obiectivă ca să se potrivească credințelor tale.
Anxietatea și intoleranța la incertitudine
Intoleranța la incertitudine este o componentă importantă a anxietății și poate cauza foarte mult distres. Deși în unele cazuri, majoritatea dovezilor arată că un lucru nu este real, alegi să te concentrezi pe puținele dovezi care arată contrariul, gândindu-te că așa poți să controlezi mai bine toate variabilele. Dacă ai o toleranță scăzută la incertitudine și nu știi ce o să se întâmple, ce gândesc ceilalți despre tine, îți e greu spre imposibil să stai liniștit și te gândești că numai când o să ai răspunsul sau soluția perfectă abia atunci te vei putea relaxa. Într-o situație ambiguă sau imprevizibilă, creierul va căuta indicii asociate cu amenințarea sau cu siguranța, pe care le cunoaște din experiențele anterioare. Dacă nu reușește să facă această distincție, totul ajunge să ți se pară un pericol, așa că te îngrijorezi excesiv.
Anxietatea și oboseala cronică
Oboseala cronică poate cauza anxietate, dar poate și să apară dacă resimți anxietate o perioadă mai îndelungată. Când te îngrijorezi, îți imaginezi ce e mai rău și te agiți se activează mecanismul de răspuns la stres al organismului. Acest mecanism declanșează în corp o serie de schimbări fiziologice, psihologice și emoționale pentru a te pregăti să te confrunți cu pericolul pe care îl percepi, real sau imaginar. Dacă abuzezi de acest mecanism, imaginându-ți tot felul de pericole, stresul constant pe care îl resimți îți va consuma resursele de energie și te vei simți extenuat.
În momentul în care anticipezi un pericol, ai oportunitatea să te întrebi dacă este un pericol real, prezent sau doar închipuit. Dacă te lași pradă imaginației, poți creea tot felul de scenarii în care ai dreptate să te simți așa înfricoșat – și, pe bună dreptate, în baza acelor scenarii ai dreptate să îți fie frică. Cui nu i-ar fi frică dacă ar fi lovit de o mașină? Dacă, însă, mașina nu e acolo, mai este îndreptățită frica ta în acel moment?
Îmi propun să te ajut să înțelegi mai bine cauzele anxietății și să înveți metode prin care să o reduci ori de câte ori apare. Te invit, așadar, la cursul De la anxietate la îngrijorare, București – 28 nov. 2017
3 moduri prin care poți să distingi mai bine între o îngrijorare obișnuită și o îngrijorare care conduce la anxietate:
1. Îngrijorarea te determină să găsești soluții, pe când o îngrijorare care duce la anxietate te blochează, dându-ți impresia că pierzi controlul asupra gândurilor sau a lucrurilor.
2. Îngrijorarea este legată de o situație specifică din realitate, pe când anxietatea este declanșată de o credință de-a ta că ceva se poate întâmpla. Te îngrijorezi că nu poți lua notă maximă la examen pentru că nu ai rezolvat un exercițiu, dar dacă te îngrijorezi că pici examenul deși ai rezolvat toate exercițiile și ai și verificat că sunt în regulă majoritatea rezultatelor, atunci vorbim de anxietate.
3. Îngrijorarea e temporară și se reduce odată cu rezolvarea problemei, pe când anxietatea poate dura perioade îndelungate și poate fi prezentă în diverse contexte. De exemplu, dacă este vorba despre o îngrijorare obișnuită și îți e teamă că nu vei ajunge la timp la serviciu, odată ce ajungi te liniștești. Dacă este vorba de anxietate, după ce ajungi, începi să te gândești că o să fii dat afară pentru că ai întârziat.
Alege și caută să fii bine cu tine! Dacă vrei o schimbare în viața ta, dar nu știi de unde să începi, eu te pot ajuta. Trebuie doar să faci un prim pas, scriindu-mi la adresa gina@mindeducation.ro
