Mind Education

Review: Este anxietatea contagioasă?

Cum devenim anxioși? Sunt unii mai sensibili și învață anxietatea mai ușor sau este genetică, este un dat? Dacă un părinte este anxios înseamnă că și copilul lui va fi anxios? Poate face ceva părintele anxios pentru copilul său? Să nu devină și el anxios?

Sau ai conștientizat că unul dintre părinții tăi sau chiar amândoi au fost anxioși? Se îngrijorau mai mereu, le era teamă să nu ți se întâmple ceva rău și erau foarte precauți și temători? Ai și tu fricile lor? Cum ne influențează viața alături de o persoană anxioasă? Se spune adesea că anxietatea sau depresia sunt contagioase, că suntem afectați de cum se simte cel de lângă noi, însă ce înseamnă de fapt acest lucru?

Studiul pe care vi-l prezint este primul care a analizat anxietatea în familiile cu gemeni adolescenți – aproximativ 1.000 de familii – propunându-și să studieze și efectele educației în dezvoltarea acesteia. Și asta pentru că existau numeroase studii care au demonstrat deja componenta genetică în etiologia anxietății. Studiul The Intergenerational Transimission of Anxiety: A Children-of-Twins Study a fost publicat în 2015 în The American Journal of Psychiatry, fiind coordonat de Dr. Thalia C. Eley împreună cu Dr. Tom A. McAdams, realizat în colaborare cu King’s College London, MRC Social, Genetic and Developmental Psychiatry Research Centre, the Institute of Psychiatry, Psychology and Neuroscience, London; the Department of Medical Epidemiology and Biostatistics, Karolinska Institutet, Stockholm, Sweden; the Department of Clinical Neuroscience, Karolinska Institutet, Stockholm, Sweden; Yale Child Study Center, New Haven, Conn.; the Office of Behavioral and Social Sciences Research, NIH, Bethesda, Md.; the Department of Psychology, George Washington University, Washington, DC; and the Department of Psychology, The Pennsylvania State University, University Park, Pa.

Pe scurt, rezultatele studiului confirmă faptul că nu vorbim doar de o predispoziția genetică, ci părinții și modul de creștere și educare a copiilor au o puternică influență în dezvoltarea anxietății copiilor și viitorilor adulți. Părinții care au cel puțin o tulburare de anxietate au mai multe șanse să aibă copii care dezvoltă și ei la rândul lor această tulburare. Dar, surprinzător, și reciproca e valabilă. Copiii anxioși pot, de asemenea, să transmită părinților anxietatea, chiar și atunci când aceștia din urmă nu erau inițial anxioși. Ceea ce confirmă ipoteza contagiunii anxietății.

Ce este anxietatea?

O stare de insecuritate, de neliniște, o teamă, uneori fără să conștientizăm sursa ei. Simțim o amenințare și un pericol pentru care avem tendința de a ne proteja. Evităm, amânăm, ne îngrijorăm. Crește irascibilitatea, tensiunea, adesea avem stări somatice de disconfort, palpitații, gură uscată, puseuri de căldură sau fiori reci, greață, senzație de gol în stomac.

Ce ne recomandă autorii studiului?

Vestea bună din partea autorilor este că indiferent dacă părinții suferă sau nu de o tulburare numită anxietate, există șansa de a preveni dezvoltarea anxietății la copii și adolescenți. Atâta timp cât părinții sunt conștienți de anxietatea lor, fac un efort pentru a-și reduce și trata anxietatea și nu comunică copilului mesaje de anxietate de tipul ai grijă, vezi să nu cazi, mesaje ce comunică amenințarea și pericolul. „Încurajați copiii atunci când nu le iese ceva, să ia în considerare explicații care nu îi pun în imposibilitatea de a încerca din nou”, spune dr. Eley, conducătoarea studiului. „În timp ce o tendință naturală atunci când copilul dumneavoastră este anxios este de a încerca să-l protejați, poate fi mai util să-l sprijiniți în a lua mici riscuri adecvate vârstei. Acest lucru îl va învăța că lumea este, în general, un loc sigur și poate gestiona situații care inițial par a fi stresante, dezvoltând sentimentul lui de măiestrie și, la rândul său, promovând rezistența/reziliența”.

 

Surse: The Intergenerational Transimission of Anxiety: A Children-of-Twins Study, Dr. Thalia C. Eley și Dr. Tom A. McAdams, King’s College London, The American Journal of Psychiatry, 2015 (Eley et al., 2015).