Să definim, din nou, romantismul. Fiecare dintre noi
Avem nevoie să facem ceva ca iubirea pe care o clădim împreună să devină trainică, relația mai conștientă și intimitatea mai eliberată de frică și neîncredere. Avem nevoie să ne redefinim romantismul, fiecare în felul său.

Să ne punem nouă și partenerului întrebările de care fugim:
Până unde suntem fiecare dispuși să mergem pentru a ne înțelege și vindeca propriile răni și a elibera relația și iubirea de poveri care o distrug? Cât de puternic este angajamentul meu și al tău pentru munca emoțională de care avem atât de multă nevoie? Care este angajamentul meu și al tău să cerem ajutor atunci când relația are nevoie de sprijin?
Să cerem ajutor
Studiile spun că, fără sprijin, 80% din cuplurile care trec prin certuri nerezolvate timp de 3-4 ani ajung la separare și divorț. Mai ales acum cu toții trecem printr-o perioadă dificilă și, fără sprijin, cei mai mulți dintre noi nu reușim să mergem mai departe împreună. Asta nu înseamnă că iubirea noastră nu a fost sau nu este reală, că nu suntem oameni buni sau că vrem să (ne) facem rău. Înseamnă doar că avem nevoie de ajutor.
Este o dovadă de maturitate și prețuire a iubirii să ne dăm voie să trăim experiența de a fi vulnerabili în fața altcuiva – terapeut sau mentor. Nu este nevoie să ducem tot greul singuri. Avem nevoie de martori emoționali când vine vorba de durere, confuzie sau frică. Cuplul are nevoie de această experiență.
Ieșirea din buclă
Avem nevoie să ieșim din bucla în care repetăm același mod păgubos de a rezolva sau ignora problemele în relație. Nu le va rezolva nimeni în locul nostru. Dimpotrivă, problemele se vor adânci. Avem nevoie să ieșim din ciclul blamării și victimizării, să nu lăsăm fanteziile despre iubire să ne saboteze viața. Iubirea nu se manifestă liber doar pentru că ne-o dorim atât de mult, dar fără să depunem și un efort conștient.
Din păcate de multe ori ne alegem cele mai nepotrivite momente și forme în care să avem conversațiile despre vindecare și muncă emoțională – când ne simțim răniți, dezamăgiți, furioși. Când ne simțim trădați. Când speranța fericirii alături de partener s-a spulberat. Avem nevoie să cerem ajutor. Mai devreme. Când încă durerea și confuzia nu ne-a îndepărtat atât de mult.
Ne uităm la răni – mai ales la ale partenerului – când resursele noastre sunt secătuite și simțim și mai multă frustrare. Contraintuitiv, ce avem nevoie să facem în aceste momente este să lăsăm problemele deoparte o perioadă. Să reclădim un spațiu de siguranță pentru a fi pregătiți pentru conversațiile dificile. Și abia apoi să revenim la probleme. Fără să le evităm, fără să le minimalizăm, ci fiind conștienți că avem nevoie de resurse și cel mai adesea de sprijin pentru a le înțelege și rezolva.
Angajamentul muncii emoționale înseamnă noul romantism.
Ar fi bine să discutăm despre angajamentul și munca noastră emoțională din relație în momentele plăcute, de echilibru din relație. Atunci când ne putem auzi și putem deschide mai ușor conversații mai inconfortabile. Din păcate evităm aceste discuții ca să „nu stricăm momentul”. Însă adevărata intimitate se clădește pas cu pas și prin aceste momente în care suntem vulnerabili alături de un martor care ne sprijină în acest proces deloc ușor.
Cum ar fi ca împreună să redefinim romantismul?
Să nu rămânem izolați, ci să ne deschidem, să cerem ajutor, să primim sprijin. Să înțelegem că intimitatea de care avem nevoie acum cere resursele întregii comunități. Rușinea, eșecul, blamarea, perfecționismul sau fanteziile despre iubire nu-și mai au locul în conversațiile despre cuplu.
Avem nevoie să ne vindecăm împreună.
*Fragment din newsletterul Trai în Doi, ce apare în fiecare joi. Dă click aici ca să te abonezi.